Să mă prezint… Mă numesc Gheorghe Oana-Cristina, am șaisprezece ani și mă aflu într-una din clasele de filologie ale Colegiului Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște. Îmi doresc mult ca fiecare cititor să poată medita și să fie încurajat după ce va fi parcurs aceste rânduri. Continuă să citești
Arhive etichete: Juniorii Culturii de sâmbătă
Alexandra Mihaela IONICĂ – Un vis despre viața de liceu…
Probabil te gândesti, elev de școală gimnazială fiind, cum arată liceul. De afară, structura clădirii și prestigiul contează cel mai mult; pe locul doi se „claseaza” cunoștintele, pentru că dorești să te mai întâlnești și cu cineva cu care ai copilărit, ai schimbat două vorbe sau începi să îți aduci aminte că în școala generală parcă ai întâlnit o fată sau un băiat de la o clasă diferită și devenți prieteni. Continuă să citești
Dragoș SCHEIANU – România în anul 2050
Ce se va întâmpla cu țara noastră în viitor? Vom trăi mai bine sau mai rău? Poate că va fi la fel, poate că nimic nu se va schimba în această țară. Nimic nu este sigur în ceea ce privește viitorul, atât al individului, cât și al unei țări. Puține lucruri sunt clare în legătură cu țara noastră în anul 2050. Continuă să citești
Andrei Lucian PĂUN – Lumea stă cu ochii-n Soare, ceea ce e un lucru bun…
Cu o semnificativă scădere de 25% a costului electricităţii provenite din energie solară, avântul spre un sistem global de producere şi utilizare al energiei regenerabile ia amploare, depăşindu-şi astfel condiţia de nişă măruntă de acum un deceniu și jumătate. Anul trecut, economiile mondiale, atât din ţările în curs de dezvoltare, cât şi din statele dezvoltate, au investit în acest sector un capital de 286 de miliarde de dolari, cu 6% mai mult decât în 2014. Este de 6 ori valoarea investiţiei din 2004. Continuă să citești
Toma MAGERIU – O poezie…
Vocile toamnei
Printre ramuri de salcâm,
Ascunzându-se de frig
Stau sihaștri prinși-n vânt,
Aruncând cu frunze moarte, Continuă să citești
Sabyn Alexandru RUSU – Unul dintre ei
„Dacă citeşti această scrisoare se presupune că ai devenit adolescent. Cred ca ai aflat multe despre această lume în tot acest timp, şi mai ales, despre oameni. Dar încă ești foarte tânăr, copile. Viaţa abia de acum începe cu adevărat. Ştii, de fapt, nici nu îţi dai seama când ea începe şi când se termină. Diferă de la om la om, de la animal la animal, de la pom la pom şi tot aşa. Tu trebuie să înţelegi că, indiferent cum viaţa ta îşi va rula firul, fiecare clipă trebuie trăită. Noi, oamenii, facem greşeala de a regreta. Nimic nu trebuie regretat. Nicio greşeală, nicio alegere. Acum eşti cine eşti datorită acţiunilor tale din trecut. Regreţi cine ai ajuns? Dacă da, opreşte-te din a mai face asta şi încearcă să te schimbi. Dacă nu regreţi, observă cum tot ceea ce tu ai numit în trecut ,,greşeală” a contribuit la ceva bun. Continuă să citești
Adriana NEDELCU – Aventura
Sute de mașini zburătoare pe deasupra capului și mii de oameni ce străbat bulevardele orașului având în mână ,,obiectele aducătoare de fericire’’… Magazine de toate felurile la fiecare colțisor de stradă, cu cafenele în care roboții servesc acum oamenii și sutele de instituții publice: bănci, secții de poliție, fabrici, gări, școli. Uimită de ceea ce văd în jurul meu și curioasă în același timp merg în parcul alăturat și acolo observ un copil de vârsta mea care își plimbă cățelul, căci mai există încă aceste animăluțe drăgălașe. Merg la el și îl întreb cum decurge o zi din viața sa. Continuă să citești
Cristina ANGHEL – Gust de amintiri…
1.E un amalgam de sunete
Şi de imagini
Şi de fire de nisip,
Pe o plaja plină de clipe născute
Din speranța luminii pe cer.
Iar printre miros de alge,
De nisip şi de căldură
Îmi deschid ochii soarelui.
Mulțumescu-ți, Doamne,
Că mi-ai dat lumină
În această lume plină de-ntuneric! Continuă să citești
Lorena PETRESCU – De ce vrem să uităm?
Toate lucrurile au începutul lor, un timp al lor, şi au un sfârşit. Este firesc să parcurgem toate etapele unui timp care ne este dat. În fiecare din aceste etape, suntem împreună cu alţi oameni, mai apropiaţi sau mai puţin. Uneori avem aşteptări mai mari pentru viitor, alteori ne centrăm mai mult pe ceea ce este frumos acum. Avem firi şi personalităţi diferite, interacțiunile cu ceilalţi, pentru o perioada de timp mai mică sau mai mare, ne influenţează mai mult sau mai puţin felul de a percepe viaţa şi lumea, propriile trăiri, credinţe, convingeri, merite, renunţări. Dar, de fapt, chiar dacă nu pare aşa, în cea mai mare parte, momentele cele mai importante ale vieţii le trăim singuri… Chiar în mijlocul celorlalţi… Continuă să citești
Diana COTÂRLEA – De ce nu iubesc România?
Am început să aud din ce în ce mai des cuvinte precum „m-am săturat de țara asta”, „mi-aș dori să fie și România precum celelalte țări europene”. Ce se ascunde de fapt în spatele acestor idei? Ce îi determină pe oameni să nu iubească România? Continuă să citești