DOUĂ VERSURI – …dintr-un cântec al Sofiei (cum care? Vicoveanca):
Când eram nevastă nouă, auzeam cum pchică rouă/ Acuma, când îs batrână, nu aud măcar când tună Continuă să citești
Arhive etichete: Radu Părpăuţă
Radu PĂRPĂUȚĂ – Povestitorul
DESPRE RAZE COSMICE, SEMNE ȘI ALTE CHESTII MISTERIOASE – Ca să vă povestesc despre moș Mitriță Signeanu din Velești, trebuie să vă vorbesc mai întâi de inginerul electrician britanic Oliver Heaviside. Acesta din urmă era un matematician și fizician autodidact, un fel de „savantul distrat”, dacă vreți. Oliver a trăit puțin mai înainte de Mitriță, în epoca în care încrederea în științele exacte era nelimitată (așa de nelimitată, că a dus la descoperirea bombei atomice, de o pildă), iar Oliver s-a dovedit a fi copilul neastâmpărat, deloc tocilar, al acelei epoci pline de avânt științific. Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
ISTORIE – Nici Toader, fiul cel mare al lui Andrei, nu a avut o soartă mai bună. Se vede că a moștenit „păcatul” lui taică-său: credința nestrămutată față de domnitor. A sprijinit de la început pe Iacob Heraclide Despotul în lupta de la Verbia (sat pe lângă Ștefănești – Botoșani, astăzi dispărut) cu Vodă Lăpușneanu. Cum se face că Toader a susținut pe un străin de neam și de altă credință decât cea ortodoxă rămâne un mister. Nu avem urme scrise în această privință, iar posibilele motivații sunt imposibil de probat. Continuă să citești
Radu PĂRPĂRUȚA – Povestitorul
LĂMPIȚA – Cred că lăcrița cu amintiri a copilăriei este mai degrabă un fel de vestibul, care duce spre celelalte cămări ale vieții noastre, luminează sau întunecă toate vârstele. Această lăcriță-vestibul fer(m)ecată cuprinde nu numai merele de aur ale lui Prâslea, nu numai chei minunate, care deschid ușile bucuriilor, ci ține ascunse și alte cheițe, care închid porțile spre ținuturi pline de făgăduinți, alte mere, otrăvite de data aceasta, care ucid suflete. Sigur, copilăria este întotdeauna fericită, tot repetăm după un dicționar al ideilor de-a gata, fie în opinci, fie în botine. Dar… Îmi amintesc de o poveste chinezească, pe care am auzit-o în copilărie la radio (la Noapte bună, copii! o emisiune pe care o ascultam cu sfințenie) și pe care, uite, o țin minte și astăzi: Un împărat a voit ca băiețelul lui să fie mereu fericit. Și i-a făcut toate voile, i-a dat tot ce acesta a vrut. Dar într-o zi căluțul de porțelan al copilului s-a spart. Atunci micul prinț a început să plângă Oricâți alți căluți la fel i-a dat împăratul, copilul plângea, fiindcă numai cu cel spart a călătorit în lumile feerice ale imaginației. Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
CONTINUITATE – Noi, strămoșii dacilor, noi avem un viitor măreţ şi vom lupta pînă la capăt cu toţi şi cu toate, Atâta timp cât nu ne vor frânge săbiile, îi vom spârcui cu ele şi ne vom bate pentru ultima brazdă de pământ. Iar dacă ne vor lua săbiile, îi vom sfârteca cu paloşele (iertaţi cacofonia); iar dacă ne vor lua paloşele, îi vom hărtăni cu cuţitoaiele şi cu culişerele de la stâni; iar dacă ne vor lua şi pe acestea, Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – Povestitorul
1.DIN SLUGĂ LA UN CRÂȘMAR BOIERIT MARE SERDAR (din Arhondologia Moldovei de Constantin Sion): BENCOVICI. sârb, pe la 1810. Având tata meu în posesie moșiea Bahnarii din ținutul Vasluiu au venit acolo un Constantin Bincovici gol ca vai de el, s’au tocmit slugă, la Angheluță, ce era crâșmar la ratoșul de la gura Muntenilor, unde au slujit câțiva ani, și mai în urmă s’au făcut tovarăș cu Angheluță, și s-au Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
DESPRE POPA DUHU – Ca și numiții iurodivâie, ca și autiștii, pe care începem astăzi să-i cunoaștem mai bine, părintele Duhu nu știe să se prefacă, nu se poate adapta cerinţelor şi aşteptărilor celorlalţi. Nu faptul că chiriarhia i-a luat „dreptul de predicator”, cum crede Ion Pecie, îl mână în diatribele sale pe părintele Duhu. Creangă Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – Povestitorul
ÎN OSPEȚIE
Am fost mâniet rău! Da’ mâniet, nu așa! Am 87 de ani, da’ până acuma nu mi s-o întâmplat așa ceva. Îs luat cu baba mea de… de nu mai știu câți ani (numa’ popa Neculai, care ne-o cununat, mai știe de când îs luat, păcat numa’ că el îi la cimitir în deal de hăt ani), da’ să am așa nacaz în casa mea, n-am pățit. Era după Paști. Țin minte că mă Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
PRIMA EXECUȚIE A LUI BRÂNCUȘI LA ACADEMIA R.P.R
Un proces verbal al unei ședințe din 1951 a Secțiunii de Stiința Limbii, Literatură și Arte s-a transformat într-un un document de istorie întunecată. Academicieni și intelectuali români de prima mână,universitari cu greutate și pretenții participă la unul dintre cele mai anticulturale momente din istoria Academiei Romane:o dezbatere legată de opera lui Constantin Brâncuși. Ea a avut loc în urma ofertei sculptorului român de a lăsa Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – Genealogia mea (alt fragment)
Nu mă lasă, totuși, inima să nu pomenesc de încă alți câțiva strămoși ai mei. Iată, de pildă, ceașnicul (paharnicul) „a triilea” Vasile Părpăuță, care a mers pe amăgitoarele cărări ale pribegiei alături de domnul său, Petru Șchiopul. Of, supușenia și credința de plăvan în fața feluriților stăpânitori! În tristul alai îl însoțeau pe domn cei trei Movilești – Gheorghe, Ieremia și Simion – apoi hatmanul Andrei și hatmanul Gheorghe, nepotul domnului, cămărașul Gheorghe Continuă să citești