Natura umană mi se pare una foarte interesantă. În sensul că suntem nişte fiinţe care trăiesc în două extreme, egoism şi empatie. Şi, precum un senzor de mişcare, toată trecerea de la o extremă la alta se face în funcţie de distanţă. Spun asta deoarece, din ce citesc pe diverse site-uri româneşti de ştiri, în ţară este o panică generală din privinţa imigranţilor/refugiaţilor. Şi pot înţelege şi de ce, chiar dacă după cum au spus-o unii, România s-a cam legat la cap fără să o doară. Nu aş spune asta dar am găsit foarte comic faptul că singurii doi refugiaţi ajunşi pe tărâm românesc au început să plângă atunci când au auzit unde sunt de fapt. Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Erica OPREA – Asumarea condiției de sine și schimbarea
E la modă să te răzvrătești, să fii nemulțumit și să ai un spirit revoluționar care caută să schimbe lumea la orice pas, în cât mai scurt timp. De altfel, poți fi catalogat ca lipsit de dinamism, comod sau chiar desuet, dacă nu te lași angrenat în același mecanism, probabil pornind de la firescul ideii de schimbare în procesul evoluției. Continuă să citești
Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine și fotografie…
„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă Continuă să citești
Bogdan CIUCLARU – Ciuclarisme
COMPLEXUL RUTIER – Am pățit-o și eu. Li s-a întâmplat și altora. „Bă ce străzi au ăia!”. Generația mea împlinește un sfert de veac de frustrări legate de infrastructură. Sunt peste 20 de ani de când n-am reușit să mișcăm lucrurile și tot atâta amar de vreme de când străinătatea ne impresionează in primul rând cu asta: cum arată, frate, drumurile! De ce credeți că e pasajul Basarab omniprezent prin promouri și spoturi publicitare? Pentru că suferim. Pentru că ne agățăm de o imagine mai aproape de cum proiectam noi România când ne scoteam primul buletin. Din nefericire, suntem la polul opus. Recent am văzut la știri cum asfaltul – culmea, recent refăcut – înghițea la propriu un TIR. Mi-am amintit că DN1 e o rușine, că o bucată din autostrada Sibiu-Orăștie se surpă, iar cea care leagă Bucureștiul de Ploiești e incompletă. Rețeaua CFR e la pământ, metroul bucureștean se extinde rostogolind întârzieri peste întârzieri, iar banii strânși dintr-o supraacciză pe carburant n-a ajuns la infrastructură. Știu că există și alte rele pe lume. Dar tocmai de-aceste rele am fi putut fi mai departe, dacă am fi avut pe unde…Și dacă astăzi un străin, sau mâine propriul copil, mi-ar bate obrazul și mi-ar spune că pute pământul sub noi n-aș putea să am o explicație logică. De ce n-avem străzi ca ăia? Complexul rutier nu-ți va mutila decisiv psihicul, dar ți-l va măcina. Și-ți va altera încet dar sigur și dragostea de țară și stima de sine. Cum să iubești și să respecți hoția, lenea, lașitatea, eșecul? Milioane de oameni și poate tot atât de multe locuri frumoase… Păcat de cum arată legăturile dintre toate acestea! De fapt, orice ne-ar lega e plin de gropi! Continuă să citești
Mariana OPREA STATE – Artificii de lângă serele cu flori
Când pleacă toamna – Lasă-mă să mă satur de tine! Să mă scufund adânc în frumuseţea ta. Şi să uit pentru totdeauna de mine… de ei… Să sorb cu nesaţ din nectarul de preţ, ce sufletelor frumoase e hărăzit… Lasă-mă să mă acopăr cu tine! În mii de culori şi nuanţe să ard, lent, priviri și să pierd chiar şi ideea fricii de mine… de ei… Răutăcioase gânduri, porniri nesăbuite să scutur, de mohorâtul din ele… Lasă-mă să mă-ndulcesc de tine! Să fiu eu asfinţitul din miere plăsmuit… și-n întuneric să-nchid dorinţa de mine… de ei… Aripa ce sfâşie văzduhul, plecând, încheie însă abrupt, prea-grăbitul sfârşit…. Continuă să citești
Șerban FOARȚĂ – Alte rimelări
PARANTEZĂ
Când pas de deux ajunge pas du tout,
când e pierdut şi ultimul atu,
când inima ţi-e-n solzi ca un tatu, –
de maică-ta mă rog, de taică-tu,
să-ţi spună cât de dragă mi-ai fost tu! Continuă să citești
Ovidiu IVANCU – Șapte cărți pe care le-am (re)citit
1. Prem Chand, “Famous short stories”, Delhi, Sahni Publications, Sinne Anno, 246 de pagini Continuă să citești
Neculai Constantin MUNTEANU – Actualitatea românească
ALEGERI ISTORICE – Curat istorice! Unice! Organizator, mobilizator, comisie de votare, birouri electorale, localuri de vot, candidat, ales, totul, totul de la PSD. Și sigur, absolut sigur de victorie. Nici lui Putin nu i-a trecut prin cap ceva atât de sigur și de eficient. Și să facem totul! Ceaușescu! Iliescu! Nu fiți triști!
AUZI LA EI – Pentru glicemie mărită, transferat la o clinică pentru diabetici! Doar atâta puteți, băieți? Slab, foarte slab! La banii pe care-i primiți, inventați, domnilor, ceva tare, decisiv, fără scăpare, să moară Safta de milă, de urât și de-ntristare. Limbrici, trânji, bătături, unghii încarnate, de exemplu! Continuă să citești
Dorin TUDORAN – Certocrația
O maneá, două manele
Desen & Copyright @DION
Ni se semnalează că Mircea Eliade est foutu, e terminat ca istoric al religiilor, nu mai dă nimeni două parale pe studiile sale. Continuă să citești
Constantin VAENI – În calea lupilor de ieri și de azi
Fraților, dacă n-ați văzut-o pe madam Tatoiu, la Romania Tv, ați pierdut ceva ce… rar vi se „oferă”! Lady Gaga e… o biată junioara, Conchita Wurst e chiar începătoare… Continuă să citești





