1.
La masa din local ca un ostrov
Unde mă seci pe rând şi mă înrouri
Tu semeni cu-o evreică din Krakow
Iar fusta ta aduce cu ghettoul Continuă să citești
1.
La masa din local ca un ostrov
Unde mă seci pe rând şi mă înrouri
Tu semeni cu-o evreică din Krakow
Iar fusta ta aduce cu ghettoul Continuă să citești
1.
Ai spus
că te vei rătăci, rătăci
când eu nu voi mai fi
te vei rătăci, rătăci
în apartamentul de
trei camere
când eu nu voi mai fi..
am să-ţi las un fir
o poezie poate ce te va scoate
din încurcătură
şi vei fi pe tărâm sigur…
eu ţărm de granit neclintit
în bătaia vănturilor, valurilor,
vănturilor valurilor… Continuă să citești
1.
Pentru cine cântă pietrele
În faţa acestui zid am lăsat un cântec
să mă aştepte.
Era primăvară
si sub noi cuvintele alergau
nebune de dorinţă
Atunci am început să adun: Continuă să citești
Vis
Am visat o femeie tânără care spunea:
vino la mine și ia
copilărie și frumusețe. Continuă să citești
1.noapte plină de lumină
în prag de sărbătoare
împletesc dorinţe din şuviţele părului tău
pe geana dormită
buzele învelite-n sete
îşi cheamă privirea de pe şoldul dezgolit
spre melancolia din taina nupţială
pe coapsa pernei Continuă să citești
1.
Out amongst the stars and the stones
Every kinda fortune gets old
Every kinda line is gonna come back to me
Just as I go Continuă să citești
1.
acum stai pe-o bordură
și râzi cu lacrimi
la fel și eu
râdem pentru că e singurul lucru
pe care îl putem face/ acum
lumânările ni se par de tot râsul
la fel și dorințele pe care
nu ni le mai punem de pe la vreo 15 ani
pentru că am învățat
că ce trebuie să se întâmple
o să se întâmple
și fără să ne punem noi dorințe
la 12 noaptea sau când bem
sau când punem capul pe pernă/totuși
dacă nu mai credem în dorințe
de ce trăim fiecare secundă
sperând la ceva mai bun? Continuă să citești
E iarăşi toamnă
Am râs şi deopotrivă-am plâns
De jale, ori de fericire.
Prea rar cuvintele au spus
arzând, cuvinte de iubire. Continuă să citești
1. o dac’aș putea să știu să uit
culoarea zîmbetelor noastre
când ne plimbam prin verde crud
și ne miram de cît sunt de albastre
dorințele
ființele
doar cînd tăceam
se lăsa nemurirea
cum votul de blam
adormirea
(gînd alături) Continuă să citești
1. Tablou
de ceva vreme,
norii apun în formă de acuarelă
aruncată pe un șevalet
de suflet.
observ asta zilnic, stând la geam,
și realizez că
principala nuanță la realizarea acestei
treceri bruște de la zi la noapte
e nuanța singurătății. Continuă să citești