Discuții filosofice cu pisica mea…
Am avut o discuție filosofică cu pisica mea. Mi-a spus să nu renunț la vis. Că totul este un vis, dar oamenii nu cred în vise, iar lumea se apropie de auto-distrugere, din acest motiv. Și doar visătorii mai pot face ceva pentru lume. Continuă să citești
Întotdeauna am ştiut să concluzionez. De la eseuri la gânduri pe care nici hârtia nu poate să le suporte, de la cărţi la relaţii, visuri şi memorii. Dar niciodată nu am avut capacitatea să pun virgulă acolo unde trebuie, să privesc dincolo de ceea ce consider garantat, pentru că regulile se schimbă mereu. Nici jocul nu mai rămâne acelaşi. Oamenii adaptează realităţi la nevoi şi îşi proiectează visuri ce se pot desfăşura în zona lor de confort. Mai mult de atât ar implica frici şi emoţii, noutăţi şi regrete. Nu mă exclud, pentru că fac parte din întreg, chiar dacă totul nu se reflectă în mine. Continuă să citești
După o serie de examene psihologice menite să mă tulbure pe dinăuntru pentru a da 120% din propriile-mi puteri, iată-mă acum şezând lejer pe salteaua vacanţei plutind pe o mare de timp unde valurile domole ale clipelor apuse îmi mai amintesc din când în când de agitaţia de acum odinioară pe care, parcă, am uitat-o definitiv. Se spune că vânătoarea este mai interesantă decât prada. Fix aşa este în cele din urmă. Pe parcursul vânătorii mele m-am simţit copleşit de toate elementele ce au interferat cu aceasta, am făcut sacrificii, am improvizat şi am obţinut ceea ce mi-am propus. Erau momente în care motivaţia lipsea definitiv, erau momente în care exista din abundenţă, dar într-un final mi-am dus planurile la capăt şi vânătoarea a luat sfârşit… aşa brusc… De fapt, a fost atât de subit încât rezultatele mele mi-au eclipsat munca, sudoarea şi devotamentul şi am rămas cu o impresie de tipul: „Asta a fost tot?” Cam da… la ce te-ai fi aşteptat. Continuă să citești
Eu vreau să vă întreb: ați avut vreodată de-a face cu genul acela de oameni care să considere că ajutorul pe care li-l dai e un fel de obligație și îți mulțumesc din vârful buzelor și îți zâmbesc cu o amabilitate falsă? Oameni care, în clipa în care te afli într-o dificultate și amâni acel ajutor, încep să arunce în tine cu vorbe grele? Desigur, după ce îi întrebi nedumerit de ce tac și nu îți mai zic nici măcar bună ziua… Continuă să citești
Întrupare în text… Mircea Cărtărescu – 60…
Mircea Cărtărescu a împlinit șaizeci de ani, dar literatura lui întinerește cu fiecare an, cu fiecare lună, cu fiecare zi și la fiecare (re)lectură care trece peste ea. Mircea Cărtărescu este un scriitor fără vârstă și pentru toate vârstele, este un autor care, odată cu fiecare cuvânt adus lângă alt cuvânt pe care l-a scris, a adăugat și a amplificat toate stările și trăirile pe care un cititor le poate avea și trăi în contact cu literatura. Continuă să citești
Viața ca punct de oprire…
Petruța Șerban – Viața între paranteze drepte, poeme, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012.
Poezia pe care o scrie Petruța Șerban este o poezie a stării de contemplare, este un rezultat al rămânerii și al așezării în același timp, a poetei, a așezării ei în locul, în locurile de unde poate să vadă și să își ducă drumul mai departe. Poezia din volumul Viața între paranteze drepte este acea poezie care o face pe autoarea ei să iasă din toate formele și din toate tiparele în care a fost așezată ființa ei până acum. Atâta timp cât ești (cu)prins între paranteze drepte poți încerca ruperea uneia dintre ele, poți forța evadarea în urma unui gest marcat de duritate dar nu de durere. Continuă să citești
„Dacă citeşti această scrisoare se presupune că ai devenit adolescent. Cred ca ai aflat multe despre această lume în tot acest timp, şi mai ales, despre oameni. Dar încă ești foarte tânăr, copile. Viaţa abia de acum începe cu adevărat. Ştii, de fapt, nici nu îţi dai seama când ea începe şi când se termină. Diferă de la om la om, de la animal la animal, de la pom la pom şi tot aşa. Tu trebuie să înţelegi că, indiferent cum viaţa ta îşi va rula firul, fiecare clipă trebuie trăită. Noi, oamenii, facem greşeala de a regreta. Nimic nu trebuie regretat. Nicio greşeală, nicio alegere. Acum eşti cine eşti datorită acţiunilor tale din trecut. Regreţi cine ai ajuns? Dacă da, opreşte-te din a mai face asta şi încearcă să te schimbi. Dacă nu regreţi, observă cum tot ceea ce tu ai numit în trecut ,,greşeală” a contribuit la ceva bun. Continuă să citești
Sute de mașini zburătoare pe deasupra capului și mii de oameni ce străbat bulevardele orașului având în mână ,,obiectele aducătoare de fericire’’… Magazine de toate felurile la fiecare colțisor de stradă, cu cafenele în care roboții servesc acum oamenii și sutele de instituții publice: bănci, secții de poliție, fabrici, gări, școli. Uimită de ceea ce văd în jurul meu și curioasă în același timp merg în parcul alăturat și acolo observ un copil de vârsta mea care își plimbă cățelul, căci mai există încă aceste animăluțe drăgălașe. Merg la el și îl întreb cum decurge o zi din viața sa. Continuă să citești
1.E un amalgam de sunete
Şi de imagini
Şi de fire de nisip,
Pe o plaja plină de clipe născute
Din speranța luminii pe cer.
Iar printre miros de alge,
De nisip şi de căldură
Îmi deschid ochii soarelui.
Mulțumescu-ți, Doamne,
Că mi-ai dat lumină
În această lume plină de-ntuneric! Continuă să citești