Singurătatea este un fenomen uman; cutreieră sufletul fiecăruia la un moment dat, fără excepție de vârstă, sex sau rasă. De-a lungul timpului a fost exprimată în domeniul artei, muzicii și al literaturii. Cei care o descriu asociază sentimentul de singurătate cu cel de izolare, indiferență, dor, tristețe, neliniște sufletească. Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Laura Andreea STOICA – Se anunță vreme rea
Chiar așa… cu toate urările de bine care se rostesc la început de calendar, anul începe întotdeauna cu vreme rea. De obicei ianuarie este luna în care românii au cei mai puțin bani în portofel, luna în care elevii se întorc pe frontul școlar și studenții dau piept cu sesiunea, luna cu drumuri înzăpezite și mașini aterizate în copaci și o readucere succesivă în amintirea noastră a incompetenței autorităților și a corupției înalților nobili și notabili ai Patriei România. Însă, din nefericire, acestea sunt cele mai mici probleme cu care se confruntă societatea. Continuă să citești
Leontina GRIGORESCU – Aproximativ
Pe fundal se aude Holograf cântând „Ochii tăi”. Ce subiect s-ar potrivi atmosferei? Nu mai contează, a început publicitatea. Vorba aia, când ți-e lumea mai dragă, atunci se întâmplă ceva care să îți dea peste cap planurile. Așa și cu radioul, când dă Dumnezeu să se mai difuzeze o melodie mai decenta și nu o manea actualizată, atunci trebuie să cobori din mașină sau să închizi aparatul. Prin urmare, cum o dai, cum o întorci, tot nu iese bine. Ca în majoritatea domeniilor, de altfel. Ca în viață. Fiecare își face planuri, chiar nu cred că cineva nu s-a imaginat niciodată într-o anumită ipostază. Facem aproximări. La vârsta x, deja trebuie să avem îndeplinite câteva obiective. Peste un interval de timp apare altceva ce ne atrage atenția, ceva mai impozant, ceva ce ne face să nu mai realizăm că în drumul spre atingerea lui am bifat un țel propus cu mult timp înainte. Și așa mai departe. Adăugăm pe lista de dorințe în continuu, dar cred că uităm să mai și tăiem ceea ce am acumulat. Și tot nemulțumiți suntem pentru că nu am obținut cel mai râvnit gând, și cel mai recent în cel mai scurt timp posibil. Continuă să citești
Sabyn Alexandru RUSU – D-ali lui Van Gogh din Mun(i)ch
Era o zi de vară minunată. Peste tot era numai zăpadă, soarele strălucea puternic, iar eu, împreună cu câţiva prieteni imaginari, construiam un castel de nisip în mijlocul autostrăzii. Pe un sens era banda unde ne aflam noi, iar pe cealaltă circulau vapoare, spărgând valurile mării. Am terminat de construit castelul (care nu avea mai mult de doi metri înălţime şi vreo trei lăţime) şi am intrat în el. Am închis uşa şi m-am întors. În faţa mea erau acum nişte nori. Chiar mă aflam pe unul. Continuă să citești
Ionela Cristina MILITARU – Răni anesteziate
Ne zbatem intr-un cerc vicios al suferinței, dar supraviețuim și, paradoxal, ne dorim mai mult. Ne testăm limitele până când ajungem să nu ne mai aparținem în oglindă. Ne ținem respirația până atingem apogeul disperării, doar ca să putem simți aerul ca pe o vindecare. Ne dorim să facem parte din viețile oamenilor nepotriviți, pentru că lezarea orgoliului, sau chiar umilința reprezintă o stare de imponderabilitate. Nu e durere, e ceva ce poate fi controlat, o iluzie a apartenenței la un grup. Tocmai aceasta e problema pe care încercăm zadarnic să o rezolvăm: suntem conștienți de faptul că ne ancorăm iremediabil într-o realitate compromisă, frustă și fără speranță de remediere, dar continuăm să ne agățăm de orice himeră care ne face să credem că totul e normal. Continuă să citești
Alexandra NEAGU – Bunico, îți pot mulțumi?
Bunico, acesta este un mesaj pentru tine, o fărâmă de mulţumire pentru tot ce ai rânduit tu în locşorul meu curat, numit inimă, de când am primit „titulatura” de cea mai mică nepoată, până în prezentul adolescentei sensibile. Ţin să adun fiecare scamă de iubire pe care ţi-o datorez pentru fiecare fir de lână tors iarna pentru botoşeii mei călduroşi, pentru fiecare „ai grijă de tine, maică!”, pentru fiecare clipă în care mi-ai vegheat paşii de copil năzdrăvan. Continuă să citești
Roxana Florentina CLOPOTARU – Un poem…
Dor în lumina nopţii
Pe cer, pe stele şi pe vise
Adie-uşor un „hai la mine!”
Şi-atunci mai toate sunt cuprinse
De-un şal de doruri cum puţine
Mai ţin de cald acum… Continuă să citești
Cristina ANGHEL – Un poem…
PRAF DE LABIRINT
Ziduri de necunoştinţă
Împărţeau lumea din faţa mea,
Lăsând doar o portiţă
Prin care să trec de ele. Continuă să citești
Diana DĂSCĂLESCU – Despre timp
Ce este timpul? Nu știu să dau propria mea definiție a timpului, dar am învățat la fizică despre el că este o dimensiune a naturii, continuă, iar la filosofie că acesta ar fi neîntrerupt și ireversibil. Ideea de bază e că în funcție de timp ne măsurăm activitatea, el fiind măsura duratei evenimentelor. Continuă să citești
Alina PREDA – Dincolo de cer, până la stele
„I believe I can fly, I believe I can touch the sky” … versuri dintr-o melodie, versuri ca oricare altele, transmiţând un mesaj luminos, care îţi induce o stare de libertate şi de încredere. De cele mai multe ori – şi sunt convinsă că sunt şi alte persoane care simt acelaşi lucru – o piesă muzicală reuşeşte să îmi transmită emoţii, anumite stări sufleteşti foarte intense, care capabile să se răsfrângă puternic asupra actualelor stări, să se contopească cu ele şi, într-un final, să le acapareze până în punctul în care îmi modifică substanţial dispoziţia. Ascult muzică des, mult, a devenit o parte din mine. Ascult muzică când sunt în faţa laptopului, când ajung acasă de la şcoală, uneori în pauze, când mă plimb cu rolele sau când conduc. De ce o armonie rezultată prin contopirea unor anumite instrumente muzicale, încoronate de o voce talentată, are un efect atât de important şi de total asupra sentimentelor de moment, sau chiar asupra modului în care te raportezi la realitatea înconjurătoare? Continuă să citești