Arhive categorii: Ionuţ CRISTACHE

Ionuț CRISTACHE – Argument

LECȚIA DESPRE FILOSOFIE

Ionuţ_CristacheAșa ar putea să înceapă ( și, de obicei, așa încep de zeci de ani prima oră de filosofie ): de unde vine lumea? Așa ceva nu știe nimeni și, totuși, întrebarea este întemeiată. Nu poți să trăiești într-o lume fără ca măcar să te întrebi de unde pornește această lume.

Apoi: cine sunt eu? Și există ceva care ar trebui să-i interesezi pe toți oamenii, indiferent unde ar locui ei în lumea asta mare? Care este lucrul cel mai important în viață? Există ceva de care să aibă nevoie toți oamenii? Continuă să citești

Ionuț CRISTACHE – Cercei în buric (episodul 9)

Ionut_Cristache_center

Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…

Primul mesaj era de la Miruna. mâine, scria, îți trimit povestea promisă, folosește-o, dacă e cazul, în emisiunile pe care le mai faci. Cel de-al doilea mesaj i s-a părut ciudat, parcă rătăcit în căsuța ei electronică, îndesat peste marginile ecranului, înghesuit ca și literele lui mici, greu de citit. Continuă să citești

Ionuţ CRISTACHE – Argument

 

PULBERE DE STELE

Ionuţ_CristacheAșa suntem, agitați, nemulțumiți, îngândurați, iritați de toți și de toate… Și, scuzați de vorbă grea, lumea e atât de mare, depărtările ei sunt atât de uriașe, încât le calculăm în minute-lumină și în ani-lumină. Totuși, ce este un minut-lumină? E depărtarea pe care o străbate lumina într-un minut. Și e foarte mult, pentru că lumina străbate într-o singură secundă prin spațiul cosmic trei sute de Continuă să citești

Ionuţ CRISTACHE – Cercei în buric – episodul 8

Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…

Ionuţ_Cristachesalut, a reuşit ea în cele din urmă să vadă, sunt miruna, ultima soţie a eroului vostru, din lunga lui listă de neveste. sper că ai aflat despre mine, dacă nu, uite, îţi povestesc acum. m-au sunat din ţară părinţii mei şi am reuşit să văd ultima emisiune la nişte prieteni care au o antenă specială şi prind postul vostru pe canalul… nu ştiu cum internaţional. ceea ce văd şi aud pe mine nu mă miră deloc, dominic e un actor mare, dar omul din el e plecat cu sorcova, cum se spune. știu că greşesc, sunt încă supărată pe el, de fapt îl iubesc foarte mult, au fost anii mei cei mai frumoşi lângă dominic, chiar dacă destul de puţini. te-am văzut, de fapt, în două dintre emisiunile voastre, atenţie, eşti în pericol, să nu cumva să te îndrăgosteşti de el. o să-i treacă, a mai avut zile asemănătoare, dar nu atât de pline de uitare cum văd eu că stau acum lucrurile. e o întreagă istorie rămasă în urma mea şi a lui dominic, sper să ţi-o pot trimite într-un mesaj peste două zile, e cam mult de scris şi nici starea mea sufletească nu e în ordine. mă gândesc la el şi cred că ştiu ce să vă îndemn să faceţi tu şi doctorul din spital. frumos bărbat, dacă nu te superi pe mine, am impresia că te place… iartă-mă, de aici din canada am început să te simt ca pe o prietenă mai tânără, nu uita că sunt actriţă şi eu am citit pe chipul tău trăirile pe care le ai şi felul în care te-ai implicat în emisiunea pe care o faci. ai găsit şi personajul, pentru că dominic e un tip unic, gândeşte adesea monstruos, dar ştie să se oprească, nu sunt mirată că s-a închis, acum, într-un singur timp al vieţii lui, o să iasă de acolo. am o scrisoare de la el, am primit-o acum două luni, în care spune că dacă tot ceea ce este creat de om este reproductibil, atunci şi noi suntem la fel, reproductibili şi falsificabili. în seara în care mi-a scris el jucase un rol nou, am aflat că a avut un succes mare, s-a vorbit mult despre spectacolul acela. spune tu, miruna, mă întreba el, ce este teatrul până la urmă? acţiunea lui e directă, iar aura personajului nu poate fi despărţită de cea a actorului. de când îl ştiu l-a frământat relaţia lui cu timpul, avem câteva experienţe din scurta noastră căsătorie despre care trebuie să-ţi vorbesc, adică să-ţi scriu. îi plăcea să repete adesea că o mâncare bună valorează mai mult decât un cer înstelat. fac eu pe deşteapta, dar sunt tulburată şi cam speriată. mă uit prin jurnalul meu şi prin hârtiile cu care am venit de acasă. o să primeşti peste două zile toată povestea, merită să o citeşti. dacă tu crezi că te poţi folosi de mesajul meu, ai voie s-o faci. gata, oricum am început să plâng şi numai pe scenă lacrimile mele sunt false. îmi place de tine, miruna. Continuă să citești

Ionuţ CRISTACHE – Portugalia mea

 

Ionuţ_CristacheRevăd Portugalia și Lisabona după șase ani. Mi-a fost dor de locurile frumoase de lângă ocean, de orașul așezat pe mai multe dealuri, pe malul drept al râului Tagus, cu fața spre sud. La câțiva kilometri, acolo de unde Vasco da Gama a pornit în explorarea lumii, un far „luminează” locul în care Continuă să citești

Ionuţ CRISTACHE – Cercei în buric – episodul 7

 

Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…

Ionuţ_CristacheLuni, a patra zi… Ninsoarea se oprise, un ger cumplit crăpase peste oamenii înfofoliți, grăbiți să ajungă la locurile inutile ale începutului de săptămână. Pierdută în mulțimea înghețată, Dana s-a urcat în tramvaiul acoperit și el de zăpadă, toată dimineața urmând să facă, împreună cu Stere, emisiunea de o oră comandată de Continuă să citești

Ionuţ CRISTACHE – O poveste

 

Ionuţ_CristacheA revenit o nouă „săptămâna altfel” din școala de azi. Ne-am hotărât să facem această ediție Carabella a revistei noastre, cu elevi de azi, cu elevi de ieri și cu dascăli de ieri și de azi. Experimentăm, cum știți, normalitatea.

Le spun, de fiecare dată, elevilor mei povestea care urmează. S-ar potrivi și pentru cei care strâmbă din nas atunci când aud cuvântul intelectuali. Unii sunt, chiar, mari bărbați Continuă să citești