Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
Duminică, ultima zi, a zecea…
–E totul gata, i-a spus Matei Constantin Palin încă de la prima oră. Jucăm diseară cu sala plină, va trebui să filmați și în oraș, Dominic e mai mult decât un personaj de poveste. Ne-ar mai fi trebuit de vreo patru ori mai multe bilete.
Dana a ajuns prima la redacție, nenea Ginel, paznicul din parcare, a întâmpinat-o pe scările mari de la intrare. Continuă să citești
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
Emisiunea de seară a fost în direct, a venit doctorul Maxim, iar Dana și Stere i-au pus întrebările primite de la oamenii, mulți, care continuau să aștepte veștile lor despre Dominic. Au avut și un invitat special, cum l-a prezentat Stere, pe Matei Constantin Palin, directorul teatrului, filmat chiar la el acasă, în biroul lui încărcat cu afișe și tablouri din spectacolele regizate de el. Continuă să citești
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
A opta zi… Decembrie friguros și înghețat învăluise totul, iar oamenii amețiți de ger se strecurau printre tramvaie și mașini, către slujbele lor prost plătite. Dana s-a trezit aproape de ora zece, i s-a părut că sunase și telefonul, dar își trăsese perna peste cap, într-un gest de apărare delicată. Continuă să citești
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
– Dorm, fată… a auzit în căşti vocea Sandrei.
– Iartă-mă… De fapt, nu dormi dacă mi-ai răspuns.
I-a vorbit fără vlagă: Continuă să citești
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
Primul mesaj era de la Miruna. mâine, scria, îți trimit povestea promisă, folosește-o, dacă e cazul, în emisiunile pe care le mai faci. Cel de-al doilea mesaj i s-a părut ciudat, parcă rătăcit în căsuța ei electronică, îndesat peste marginile ecranului, înghesuit ca și literele lui mici, greu de citit. Continuă să citești
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
salut, a reuşit ea în cele din urmă să vadă, sunt miruna, ultima soţie a eroului vostru, din lunga lui listă de neveste. sper că ai aflat despre mine, dacă nu, uite, îţi povestesc acum. m-au sunat din ţară părinţii mei şi am reuşit să văd ultima emisiune la nişte prieteni care au o antenă specială şi prind postul vostru pe canalul… nu ştiu cum internaţional. ceea ce văd şi aud pe mine nu mă miră deloc, dominic e un actor mare, dar omul din el e plecat cu sorcova, cum se spune. știu că greşesc, sunt încă supărată pe el, de fapt îl iubesc foarte mult, au fost anii mei cei mai frumoşi lângă dominic, chiar dacă destul de puţini. te-am văzut, de fapt, în două dintre emisiunile voastre, atenţie, eşti în pericol, să nu cumva să te îndrăgosteşti de el. o să-i treacă, a mai avut zile asemănătoare, dar nu atât de pline de uitare cum văd eu că stau acum lucrurile. e o întreagă istorie rămasă în urma mea şi a lui dominic, sper să ţi-o pot trimite într-un mesaj peste două zile, e cam mult de scris şi nici starea mea sufletească nu e în ordine. mă gândesc la el şi cred că ştiu ce să vă îndemn să faceţi tu şi doctorul din spital. frumos bărbat, dacă nu te superi pe mine, am impresia că te place… iartă-mă, de aici din canada am început să te simt ca pe o prietenă mai tânără, nu uita că sunt actriţă şi eu am citit pe chipul tău trăirile pe care le ai şi felul în care te-ai implicat în emisiunea pe care o faci. ai găsit şi personajul, pentru că dominic e un tip unic, gândeşte adesea monstruos, dar ştie să se oprească, nu sunt mirată că s-a închis, acum, într-un singur timp al vieţii lui, o să iasă de acolo. am o scrisoare de la el, am primit-o acum două luni, în care spune că dacă tot ceea ce este creat de om este reproductibil, atunci şi noi suntem la fel, reproductibili şi falsificabili. în seara în care mi-a scris el jucase un rol nou, am aflat că a avut un succes mare, s-a vorbit mult despre spectacolul acela. spune tu, miruna, mă întreba el, ce este teatrul până la urmă? acţiunea lui e directă, iar aura personajului nu poate fi despărţită de cea a actorului. de când îl ştiu l-a frământat relaţia lui cu timpul, avem câteva experienţe din scurta noastră căsătorie despre care trebuie să-ţi vorbesc, adică să-ţi scriu. îi plăcea să repete adesea că o mâncare bună valorează mai mult decât un cer înstelat. fac eu pe deşteapta, dar sunt tulburată şi cam speriată. mă uit prin jurnalul meu şi prin hârtiile cu care am venit de acasă. o să primeşti peste două zile toată povestea, merită să o citeşti. dacă tu crezi că te poţi folosi de mesajul meu, ai voie s-o faci. gata, oricum am început să plâng şi numai pe scenă lacrimile mele sunt false. îmi place de tine, miruna. Continuă să citești
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
Luni, a patra zi… Ninsoarea se oprise, un ger cumplit crăpase peste oamenii înfofoliți, grăbiți să ajungă la locurile inutile ale începutului de săptămână. Pierdută în mulțimea înghețată, Dana s-a urcat în tramvaiul acoperit și el de zăpadă, toată dimineața urmând să facă, împreună cu Stere, emisiunea de o oră comandată de Continuă să citești
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
Duminică, a treia zi din poveste…
–Ne vedem pe la prânz, i-a spus Stere, ne întâlnim și cu șeful cel mare.
A sunat-o târziu, Dana abia apucase să facă un duș și amorțise în fotoliu, cu televizorul deschis. Continuă să citești
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
A fost ziua a doua… Îl lăsăm pe Dominic să doarmă și să viseze, dacă mai poate, la ceea ce este. I-aș spune, așezat lângă el pe marginea patului din rezerva îngustă a spitalului, că și cocostârcul își cunoaște vremea pe ceruri; turtureaua, rândunica și cocorul își păzesc timpul venirii lor. Dar Poporul meu nu cunoaște Legea Domnului… Ieremia… Să-l cauți pe Dumnezeu câtă vreme mai poți. Până la urmă, ce înseamnă pentru cel care scrie povestea lui, să trăiești cu intensitate Continuă să citești
A doua zi, Dana a dormit până târziu, ar mai fi rămas în patul cald, dacă n-ar fi sunat prelung și gros telefonul, căzut alături, pe mocheta verde.
–Hai, deșteptarea, l-a auzit pe Stere strigând în obiectul colorat și pufâind ca o mașinărie în mâna ei.
A făcut o pauză, i se auzea respirația în telefon. Continuă să citești