Arhive etichetă: Daria Stemate

Daria STEMATE – Pentru totdeauna

Daria_StemateÎncă îi mai vede chipul apărut pe neașteptate la fereastra cu perdele din dantelă și plante verzi fără flori. Lângă mâinile-i albe, două degetare ruginite și, cât se poate în jurul ei , ramele de lemn ale geamului curat, dar udat tandru de ploaia de noiembrie întârziat. Încă își amintește ochii aceia de un albastru tulbure, încarcerați sub două sprâncene lungi și expresive – pline de mirare la  vederea lui. Îi e proaspătă în memorie cu mâna sub bărbie și cotul sprijinit de pervaz: buzele ei mici și pline stau încă roși și fixate adânc în neuronii lui. Rochia-i albă, prea subțire și prea frumoasă pentru sărăcia aia, mai zăbovește sub fruntea lui netedă, la fel ca vârsta ei fragedă: doisprezece la număr.  Nu are încă sânii crescuți, iar formele ei nu trădează altceva decât imaturitate și o copilărie neterminată. Privirile totuși au o adâncime nefirească, în care el nu se poate uita mai mult de câteva secunde – își amintește prea bine momentul în care a trebuit să-și lase pleoapele în jos pentru că rămăsese locului pe aleea pietruită, uitându-se la arătarea de la fereastră. Își amintește prea bine… Continuă să citești

Daria STEMATE – Invincibilii săraci

Daria_StemateDar ce; el n-a fost gazetar ca noi? Îl știu, l-am văzut înainte și doar i-am zărit fotografia prin ziar – de mai multe ori. Scria bine; i-am citit fiecare articol și l-am admirat. Apoi, brusc, nu am mai auzit nimic de el, nu a mai publicat, iar numele nu i-a mai apărut pe nicăieri. Nici măcar cu ocazia vreunei critici negative. Poza? Nici atât… A murit social. Continuă să citești

Daria STEMATE – Basmul are alte trăsături

Daria_StematePrâslea cel voinic a ieșit în piață la 1 Mai ca să vândă merele de aur. I-a părut rău desigur, însă nu mai avea ce mânca împreună cu soțioara lui, prințesa salvată de zmeu. Spera să le dea la un preț bun mai ales că, se gândea el, nu ar avea concurență. Ajunge acolo și descoperă cu stupoare că, printre lanțuri de bicicletă, mașini de tocat și sute alte de nimicuri, se dau și o grămadă de replici chinezești ale prețioaselor sale obiecte; iar lumea nu cumpără de la el pentru că le dă prea scump. Continuă să citești

Daria STEMATE – Despre aroganță

Daria_StemateSingura mea avere și aroganță este nebunia. Iar nebunia, când nu este boală a creierului, este dar ceresc. Proștii n-au parte de așa ceva! Unii iau pastile și o-neacă, alții o închid într-un ospiciu – eu nu! Eu o las liberă pe străzi, să vadă lumea c-o am!

Nebunia mea, am spus, este o aroganță strigătoare la… lume care-i privește pe toți de sus: și am dreptate; până la urmă, ce normal a atins vreodată emoțiile, fanteziile și necunoscutul sfintei nebunii? Câți dintre noi mai au darul ăsta, cum aminteam mai sus, ceresc? Și dacă mai sunteți dintr-ăștia „anormali”, câți dintre voi vă simțiți în nebunia voastră la superlativ? Continuă să citești

Daria STEMATE – Pentru că sunt…

Daria_StemateSub frunzele de arțar gârbovit și aplecat cu sufletul spre pământul veșted, mâna mi se ridică cu tentativă; o mică impresie că poate atinge golurile de aer dintre ramuri și cercurile de soare tot de acolo… Bolnav, vântul mă sărută lung și să vezi cum: pe brațe, pe gât, pe frunte și pe buzele întredeschise; îmi sărută gleznele și încheieturile mâinilor, degetele urâte, urechile și ochii ciudați. Bolnav, vântul mă sărută cu toate cele o mie de guri ale lui; blânde guri și moi ca puful, moi ca el însuși într-o zi de august. Continuă să citești

Daria STEMATE – Flori de câmp

 

cs_logo_sq-300O fată cu flori de câmp și cu ochi negri se odihnește într-un balansoar în fața porții; ține pleoapele plecate și tocmai de aceea știu eu că are ochii negri – dacă i-ar fi avut albaștri, i-ar fi ținut deschiși să-i admire lumea. În brațe, după cum spuneam, are un buchet mare de flori de câmp într-o mie de culori… Pe brațe, are două mâneci de voal Continuă să citești

Daria STEMATE – Cultură prin observație

 

Prima observație

cs_logo_sq-300În plimbarea cu taxiul pe care am întreprins-o azi dimineață, eu am stat pe locul din spate-stânga. De cum am intrat în mașină, mi-am dat seama ca nu-mi place mirosul grețos specific și m-am mirat că șoferul poate să stea așa zile întregi. Era de vârsta a doua, brunet și puțin cam chel în față; îmbrăcămintea lui nu arăta decât prost-gust, le fel cum și parfumul denota un simț foarte slab sau inexistent al cantității. Continuă să citești

Daria STEMATE – S-a mai spus și înainte

 

cs_logo_sq-300Se spune că dragostea e oarbă și e surdă – se spune că dragostea acoperă totul; uniformizează totul. Și se prea poate să n-o fi cunoscut eu; e mai mult decât posibil să nu fi trăit o poveste de iubire. Dar ce se spune e minciună. Cum ai putea să te lipsești de ceea ce vezi? Cum ai putea să nu te bucuri de fiecare defect fizic pe care celălalt îl are – cum ai putea să nu-l complimentezi pentru asta? Să fii orb? Să te prefaci că nu vezi doar de frica unui eșec? Și pentru ce, mă rog, ar trebui iubirea Continuă să citești