DOUĂ PUPILE ÎN ACELAȘI OCHI – Când trăia, mama făcea atât de mult parte din zugrăveala pereților, din lemnul mesei de bucătărie și din tabloul cu porumbei de pe hol, din ușa pe care mi-o deschidea și pe care o închidea în urma mea încât practic pe ea nici nu o mai vedeam. Ea lua forma și culoarea oricărui obiect pe lângă care trecea, era casa însăși în ansamblul ei și din cauza asta nu o mai observam și Continuă să citești
Vine un timp al cuvintelor care și-au împlinit rostul, care și-au parcurs destinul. Și înțeleg că, odată trecut traseul lor, nu mai e posibilă reîntoarcerea. Ceea ce s-a spus este irepetabil, ceea ce s-a crezut e valabil doar pentru trecut, rana se vindecă doar la suprafață, ochiul nu are cum să mai vadă ceea ce a fost, simțirile rămân în urmă, pierdute, imposibil de adus acum și aici, plânsul trecut nu mai are Continuă să citești
Eram prin anii liceului, când am dat din întâmplare, peste o carte de filosofie a profesorului Nae Ionescu, pe un raft dintr-o bibliotecă, acolo unde mergeam să caut câte ceva bun de citit pe atunci. Era o carte de filosofie care cuprindea şi unele cursuri ale domnului profesor, preluate si redactate de studenţi ai acestuia, cât şi gânduri şi Continuă să citești
Grigore Grigore este un poet care folosește… nepermis de mult și cu multă ardoare instrumentele îmbogățitoare ale poeziei cu care a fost, spre binele său dotat și dăruit de bunele ursitori. Este un poet în același timp… imprudent și risipitor cu talentul său permanent inspirat. Imprudența se vede, se face simțită în felul cum scrie și Continuă să citești
Și au fost „sărbători fericite”… Paștele e sărbătoarea mea preferată, probabil din momentul în care granițele dintre copilărie și maturitate au început să se împletească.
Nuanțele de verde începeau să se amestece în copacii din jurul blocului, zilele începeau să fie mai lungi și soarele să le încălzească. Continuă să citești
Cum ştim ce e drept şi ce e nedrept, ce e bine şi ce e rău, şi cum acţionăm în consecinţă, în situaţii concrete de tip social, când este vorba de a aplica nişte criterii universale, unor situaţii de tip particular? Continuă să citești
Nu știu cum s-a întâmplat să mergem unul lângă altul, la început nici nu ne-am observat ritmul asemănător al pașilor până când ei au răsunat cadențat în liniștea noastră și am început să vorbim… Continuă să citești
Cum putem oare defini acest cuvânt care este mai presus de înțelegerea mea? Mereu simt nevoia să-mi exprim gândurile despre acea perioadă pe care o numesc „EPOCA DE AUR ” a vieţii mele, prin cuvinte triste, dezolante, rămășiţe ale sufletului meu incomplet, hrănit doar de amintiri pe jumătate uitate… O să încerc însă să aduc la iveală şi unele urme pe care copilăria le-a lăsat adolescenţei mele şi pe care le-am luat în seamă doar acum când consider că m-am mai maturizat „niţel”. Continuă să citești
Adolescenţa… Dacă vrem să o definim strict din punct de vedere ştiinţific, atunci putem să spunem că adolescenţa este o perioadă în dezvoltarea organismului uman, care urmează pubertăţii şi precede starea de adult. Este cuprinsă, în general, între 14 şi 18 ani, având multiple aspecte particulare, de la individ la individ. Continuă să citești
Îți mai amintești care a fost ultimul lucru pe care l-ai făcut fără a te gândi la ideea de a obține ceva în schimb? Sau o astfel de amintire e atât de îndepărtată încât a intrat undeva în subconștient și a rămas acolo pentru restul existenței tale, fără a mai vrea să se întoarcă la tine? Continuă să citești