1.J.M Coetzee, „The Childhood of Jesus”, London, Vintage, 2014, 330 de pagini

Simon și copilul David ajung într-o lume nouă, construită după regulile unei lumi perfecte. Oameni zâmbitori, lipsa oricărei agresivități…  Cei doi se atașează unul de celălalt iar Simon începe căutarea mamei lui David. O găsește, în cele din urmă, pe Ines, cea care va juca rolul mamei. Însă, în lumea aceasta perfectă, alcătuită pe principii comuniste, e prea puțin loc pentru modernitate, pentru excepționalism, pentru carnal… lucruri care, inițial, cel puțin, îl deranjează pe Simon. Copilul însuși se dovedește a fi un inadaptat ce refuză să funcționeze după regulile impuse de societate. Când David este trimis la o școală specială din  Punta Arenas, el evadează de acolo iar Simon și Ines hotărăsc să plece către o nouă lume, pentru a o lua de la capăt toți trei. Coetzee e aici mai plictisitor decât în „Așteptându-i pe barbari”, deși manifestă aceeași fascinantă predilecție pentru crearea unor universuri utopic-distopice. Remarcabile sunt discuțiile în care se pun la îndoială principii, îndeobște unanim acceptate, precum regulile imuabile ale aritmeticii (de ce 1+1=2?). Povestea bate, în multe locuri, pasul pe loc,  dar mintea căutătoare a personajelor (e vorba, în special, de Simon și David) dă naștere unor pasaje de text absolut remarcabile. Continuă să citești →