Arhive etichete: Invitaţi la Cultura de sâmbătă

Radu PETRESCU-MUSCEL – Memoria eroilor anticomuniști

Radu_Petrescu_Muscel

Specialişti din întreaga ţară şi invitaţi din străinătate la Congresul Naţional de Genealogie şi Heraldică – Iaşi

 

La Muzeul Unirii din Iaşi s-a desfăşurat în perioada 12-14 mai 2016 cea de-a XVII-a ediţie a Congresului Naţional de Genealogie şi Heraldică, eveniment ştiiinţific organizat de către Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta”. Prestigiul acestei manifestări a atras inclusiv participanţi sosiţi din Elveţia, Franţa, Germania şi Republica Moldova. Cele 60 de lucrări prezentate cu acest prilej s-au încadrat în teme incitante: „Genealogie dinastică”, „Genealogie şi heraldică istorică”, „Contribuţii la o istorie a familiei Mavrocordat”, „Heraldică-sigilografie”, „Biografie-prosopografie-genealogie”, „Străini printre români-români printre străini”, „Contribuţii basarabene şi bucovinene”, „Familii, ramuri, personaje”, „Strămoşii mei”. Continuă să citești →

Șerban FOARȚĂ – Alte rimelări

Serban_Foarta-img11.SCATOLOGICUM PARVUM

PROFA (de francă şi dirigenţie): Copii, ce-i aia un cacatoès? COPIII (în cor): Un cacatoès e-un papagal. PROFA: Ce papă un cacatoès, copii? COPIII (în cor): Cacatoeşii beau cacao. PROFA: Corect, copii… Ce papagali mai ştiţi? COPIII: Papagalul kakadu, Madame. PROFA: Şi care e mâncarea preferată a unui kakadu, copii? UN COPIL (de consul în Tunis): C’est le couscous, Madame. PROFA: Bravo, mon petit! COPILUL (acelaşi): Bon apetit, Madame! PROFA (schimbând subiectul): Copii, Tananarive e un lac, un cap marin, o capitală? COPIII (în cor): O capitală. PROFA: Ba nu, copiii, este un lac. DOI-TREI COPII (mai cu tupeu): Doamnă, un lac e Titicaca. PROFA: Titicaca e o capitală. UN COPIL (obraznic): Titicaca nu-i o capitală; Titicaca-i o cacapitală! ALT COPIL (obrazic): Ba nu, doamnă! E o cacapipitală! PROFA: Muclesu şi mai puţin tam-tam! BULĂ: Obama vrea la pipi, doamnă. PROFA: Cine-i Obama? BULĂ: O polecră! PROFA (simulând că nu-l aude): Ce copipil poate să-mi spună unde e cacapul Noa-Noa. UN COPIL (superimpertinent): Cacapul Noa-Noa este în noua noastră budă. FRATELE GEAMĂN (al celui dintâi): Doamnă, frate-miu e bâlbâit; vrusese (aşa-i, bă?) decât să zică capac de budă, de toaletă, nu cacap. PROFA (firoscoasă): Aţi auzit de regele Capac? O FETIŢĂ (superdezgheţată): Nu încă, doamnă, pas encore! PROFA (după o lungă pauză de gândire): Să ne întoarcem la franceză… Copii, ce-i aia un zizyphe? COPIII: Un zizyphe e un jujube! Continuă să citești →

Ovidiu IVANCU – Ce am mai (re)citit în ultima vreme…

Ovidiu_Ivancu1.Javier Marias, „Mâine în bătălie să te gândeşti la mine”, Bucureşti, Editura Univers, 2009, 337 de pagini

În ciuda limbii române execrabile pe care traducătoarea o foloseşte, cititorul poate lesne constata că se află în faţa unui roman de calitate. E povestea unui bărbat în braţele căruia moare Marta, o femeie mai tânără cu care ar fi trebuit să aibă o aventură. Bărbatul părăseşte casa Martei fără să anunţe moartea ei, în cele din urmă, însă, atât soţul Martei cât şi sora ei află de aventură. Povestea se întretaie cu cea a soţului care, în noaptea fatidică, se afla la Londra cu propria sa amantă, o infirmieră care moare şi ea în condiţii tragice. Două morţi aproape simultane în două capitale europene diferite… Păcat că traducătoarea nu reuşeşte să mânuiască în română frazele de largă respiraţie care, în traducerea ei, îşi pierd sensul şi devin artificiale. Acesta este, de altfel, marele defect al cărţilor apărute în Colecţiile Cotidianul. Se ratează, din această cauză, întâlnirea cu un mare autor spaniol. Continuă să citești →

Neculai Constantin MUNTEANU – Actualitatea românească de… mai

Neculai Constantin MunteanuCINEVA E NEBUN… SRI: -„Am informat decidenții legali despre calitatea necorespunzătoare a dezinfectanților!” SRI recunoaşte că A ȘTIUT de și a informat despre nenorociții ăia de dezinfectanţi diluați, dar spitalul SRI cumpără într-o veselie și fără licitaţie fix de la Hexi Pharma! Cineva e nebun. Eu – nu, Tu – nu, El – nu, Noi – nu, Voi – nu… Ei…………………….. ?

HANDBALUL ȘI OPERA – CSM Bucureşti a câştigat finala Ligii Campionilor la handbal! GYOR – CSM BUCUREȘTI 25-25.     Ne-am impus cu 4-1 la loviturile de la 7 metri. Spre știința urmașilor lui Burebista & Decebal și alți funari mici, antrenorul de la CSM, Kim Rasmussen, este danez, iar din lotul de 18 jucătoare – 10 sunt străine: 2 daneze, 3 brazilience, 1 rusoaică, 2 suedeze, 1 croată şi 1 spaniolă. Iar echipa, echipa e românească. Noroc cu handbalul, unde se poate. Dacă ar fi fost vorba de Opera Naţională Bucureşti era cu „Afară din ţară!” Afară cu străinii, nu? Patrioților care sunteți voi de patrioți… Continuă să citești →

Dorin TUDORAN – Certocrația

Poporul e nemuritor

tudoran_74_1

Desen © – DION

Așa se intitulează (Народ бессмертен) romanul foileton în optsprezece episoade publicat de Vasili Grossman în Крaсная звездa (Steaua roșie) între 14 iulie și 12 august 1942 grație protectorului și admiratorului său, David Ortenberg, comisar politic cu grad de general. Continuă să citești →

Liviu ANTONESEI- Semnele timpului, mai…

Liviu Antonesei

1.Asediul Vienei n-a mai avut loc

Întors de la jumătatea drumului, mă gîndeam

că strămoșii valahi făceau catering pentru oștile otomane

pe cînd șleahta venise cu intenții opuse –

am rămas în hotel, în preajma aeroportului,

nu am pornit într-un al doilea asediu al Vienei… Continuă să citești →

Constantin VAENI – În calea lupilor de ieri și de azi

Constantin_Vaeni_2DE  13  MAI ! –  Oricâți ani împlinești în viață, rămân unele lucruri pe care nu le poți da uitării. Dar nici ele nu-ți prea dau pace… De obicei le alegi pe cele care iți convin și care te ajută să te dai mare… și șmecher. În 1963, pe la mijlocul lui septembrie, când de câteva zile bune cursurile începuseră la mai toate facultățile – dar eu nu-mi făcusem încă „lichidarea” de la Întreprinderea „Cooperativa Electrobobinajul”, din București, unde eram încadrat ca muncitor calificat, categoria a IV-a, cu 1125 lei pe lună, plus spor pentru schimb de noapte și spor de toxicitate, inclusiv 1l. de lapte/schimb ( asta după ce înainte fusesem „pedagog”, la 18 ani, la internatul unei Școli profesionale de ucenici auto din București, cu niște copii absolut minunați, majoritatea copii de la țară, dornici să învețe o meserie) – după ce avusesem trei eșecuri zdravene, în trei ani consecutivi, la I.A.T.C. „I.L.Caragiale” din București, la examenele de admitere la actorie (pentru că nu eram nici prea frumos, n-aveam nici cine știe ce voce, și mai eram și rârâit” și pentru că facultatea de „Regie de film” încă nu se reînființase) văzându-mă într-o dimineață regretata și buna mea mamă cum mă pregăteam grăbit, ca de obicei, să mă duc cuminte la serviciu, și bănuind ea că, fără doar și poate, dădusem iar examen de admitere la Institut, pentru a patra oară, ceea ce așa și era – la regie de film de data asta, facultate care, după 7 sau 8 ani de întrerupere, se reînființase, mi-a zis: de unde și până unde, măi mamă, tot ții tu așa, cu tot dinadinsul, să te faci artist? Continuă să citești →

Cătălin STRIBLEA – Foc încrucișat de… mai

catalin_striblea_74Legea mâncării românești e profund socialistă

Îmi place să merg la supermarket, să mă plimb printre rafturi, să analizez, să mă uit la produse, să văd ce e nou, ce a mai apărut. Îmi place toată abundența și bogăția de acolo și-mi place să mă surprind cumpărând câte ceva nou. Și mai ales, îmi place să fiu atent de fiecare dată: să bag seama la calitate și pe unde sunt făcute produsele alea. Cumpăr de la firme din Moldova, de pe lângă Vaslui, încerc să ajut oamenii care muncesc mult și dau calitate și, da, includ și componenta asta românească, locală, în decizia mea. Dar e decizia mea, nu mi-e impusă, nu mi-o vântură careva pe la nas. Iar asta e  pe cale să se schimbe. Căci – iată – ni se va dicta de mâine înainte cum ar trebui să arate coșul fiecăruia de produse. Camera Deputaților va vota marți o modificare a legii de comercializare a produselor alimentare. De fapt, va obliga toate marile magazine, cu o cifră de afaceri mai mare de două milioane de euro anual, să vândă mâncare românească în proporție de 51 %. De asemenea, va fi interzis actualul sistem de taxe la raft. Reglementarea se aplică și producătorilor, care vor trebui să achiziționeze materie primă din România, dacă vor să numească produsul lor ca fiind ”românesc”. Legea este de un socialism feroce, deși ea vine de la liberali. Dar nu e vorba de un socialism corect, ci de un hei-rup populist, cu argumente de grădiniță și numai bune de vehiculat în campania electorală. Continuă să citești →

Nicolae STAN – Ceață pe… Tamisa

nicolae_stan_70

  1. Viaţa-i viţelul cel gras, scoborâtorule din Adam. Taie-l în fiecare zi! Gustă-l! Muşcă! Înfulecă!
  2. Înapoi la literatură. „Ziua în care împlinesc cincisprezece ani mi se pare momentul ideal să fug de acasă.” (H. Murakami, Kafka pe malul mării) Ar fi fost un bun incipit. Dar este deja începutul paginii nr. 12…
  3. RIP, PATRICK EKENG! Un tânăr, talentat şi discret, a murit sub ochii noştri. L-am văzut cu toţii căzând, l-am văzut nemişcat, inert, în lipsa de reacţie criminală a celor care sunt plătiţi să ofere primul ajutor. I-am văzut pe ceilalţi jucători, dărâmaţi psihic, plângând, laolaltă cu Dănciulescu şi Rednic, dar jucând mai departe un fotbal devenit absurd..
    Am văzut un arbitru de pe altă lume, care n-a oprit meciul, pentru că nu prevede regulamentul, cum preciza, atotştiutor, un fost arbitru. Ca şi cum moartea unui om este mai puţin importantă decât un regulament făcut amatoristic. Am văzut un medic, al lui Dinamo, pierdut în spaţiu…Am văzut cum trupul muribundului era aruncat ca un sac de cartofi pe o nenorocită de targă, situată prea sus. Am văzut indiferenţă, barbarie – vezi doctoriţa de pe ambulanţă -, neprofesionalism, oameni periculoşi pentru nişte copii… Am văzut un tânăr sportiv murind sub ochii noştri, fără speranţă, neajutorat, singur, părăsit de cei care-ar fi trebuit să fie lângă el, la timp şi cu ştiinţă…

Continuă să citești →

Radu PETRESCU-MUSCEL – Memoria eroilor anticomuniști

Radu_Petrescu_MuscelARGEŞ: „Zidul Roşu”, monument în cinstea luptătorilor anticomunişti; Târgoviştea i-a ignorat!

La Valea Mare Pravăţ, în judeţul Argeş, a fost sfinţit, în aprilie acest an, Monumentul comemorativ „Zidul Roşu”, închinat luptătorilor anticomunişti din rezistenţa armată a Muscelului. Grupul a acţionat în nordul fostului judeţ Muscel, între 1949 şi 1958, fiind cea mai longevivă grupare de acest tip din România acelor ani. Organizaţia „Haiducii Muscelului” a reunit şi doi dâmboviţeni: preotul-profesor Gheorghe I. Cotenescu şi nepotul său Traian Marinescu Geagu, pe care, iată, Argeşul îi cinsteşte, nu şi Dâmboviţa! Anul trecut, consilierii municipali târgovişteni au refuzat să-i acorde titlul de cetăţean de onoare post-mortem studentului Traian Marinescu Geagu – executat de Securitate la marginea drumului spre Câmpulung, chiar în satul natal – Izvoarele, după ce, în noiembrie 1946, a dat foc urnei cu buletine de vot fiindcă s-a încercat falsificarea rezultatului alegerilor. Izvoarele a fost singura comună din România (ulterior înglobată comunei Voineşti) unde s-au repetat alegerile, în prezenţa unor observatori americani. Cât priveşte solicitarea pentru preotul-profesor Gheorghe I. Cotenescu, aceasta nici măcar nu a fost supusă dezbaterii. Păcat, mare păcat că nu ştim să ne apreciem înaintaşii! Continuă să citești →