Arhive etichete: Juniorii Culturii de sâmbătă

Valentina GHEORGHE – Luptă sau fugi!

cropped-cs_logo_sq-300-e1424474351203.jpgFrica… Mulți o definesc ca fiind o reacție necontrolată a omului pentru a reacționa în anumite situații, o stare pe care ți-o creezi singur, sau este cauzată de factori exteriori, însă întrebarea este: ce este frica? Frica este o stare de temere totală, în care organismul uman este „blocat”, „paralizat”, acesta nu poate reacționa ca o persoana normală, ci are doar două instincte de referință: luptă sau fugi! Continuă să citești →

Andreea BADEA – Îndrăznește să fii tu…

cropped-cs_logo_sq-300-e1424474351203.jpgDa, tu, cel ce citești aceste gânduri… Recunoaște că te-ai confruntat cu frica de a fi tu însuți cel puțin odată în viață…

Motivul? Foarte simplu! Într-o societate ce promovează prototipuri iluzorii, oamenii se confruntă cu ideea de perfecțiune, încercând din răsputeri să se încadreze  într-un tipar anume pentru a nu fi criticați sau marginalizați, însă în loc să devenim ceea ce nu suntem, nu ai fi mai bine să ne îndreptăm spre propriului eu, fără sa mai „aplecam urechea” asupra rautăților din jur? Sa fii diferit nu numai că este un lucru indicat, ci îți oferă și libertatea de a-ți exprima și împărtăși neîngrădit gândurile și experiențele. Continuă să citești →

Daria STEMATE – 9 aprilie 2016…

Daria_StemateMă amuz… subit și fără rost, doar de dragul hazliului și din cauza oboselii. Nu știu dacă râd chiar din cauza lipsei de energie sau chiar de dragul oboselii înseși… Așa, că e nostimă oarecum și într-un anumit fel. Cobor tonul la intervale și nu țin linia râsului continuă: e inegală, urcând la niveluri diverse și distincte, care se aud și se observă și sunt notate de cei din jur. Se uită ciudat, întrebător și parcă nu sunt lămuriți despre fericirea mea. O să le explic însă că nu din fericire fac pe-a nebuna… dar o să le explic mai târziu: că e de la extenuare, de la drumul lung, de la prea multe veselii trecute sau, cine știe, tristeți precedente. O să le zic în detaliu cum mi se trage de la psihicul epuizat, terminat până la 0% baterie. Continuă să citești →

Laura Andreea STOICA – Întoarce-mă cu fața spre iubire

laura_stoica_70Iubirea, ideal suprem al omenirii…cea care nu ține cont de statut social, de timp,  de spațiu, de  probleme. Cea care oferă viață din belșug,  cea care înalță și oferă frumusețe unui om.  Cu toții tânjim după iubire, iar această foame disperată după ea se reflectă în comportamentul nostru cotidian mai mult decât în orice altceva. Cu cât trece timpul, cu atât înțeleg mai bine că nu există oameni răi, vicleni, perfizi, mincinoși, ci doar oameni cu un gol mare în inima lor, care n-a fost niciodată umplut. E un mare handicap să n-ai pe nimeni care să te iubească. Continuă să citești →

Sabyn Alexandru RUSU – Inconexiuni

Sabyn_RusuNu cred că există acest cuvânt, însă îl inventez eu acum. Am tot căutat ceva care să îmi arate că există o relaţie între fiecare fiinţă, materie, loc de pe acest pământ, dar degeaba. Asemenea unei inflexiuni, omenirea şi-a schimbat repede cursul existenţei, poate prea brusc pentru ca toţi să se adapteze la o schimbare majoră. Eu cred că în acel punct a avut loc fisura. Nu ştiu ,,când”, mai exact, s-a întâmplat, dar nu a fost demult. Poate după Era Glaciară sau după Primul Război Mondial, undeva pe acolo, oricum. Ideea este că atunci s-au pierdut multe conexiuni, poate chiar toate. Continuă să citești →

Cristina ANGHEL – Despre viaţă

cristina_anghelTe-ai gândit vreodată că unele lucruri sunt inevitabile? Că unele lucruri se întâmplă doar pentru că trebuie să se întâmple? Nu poţi controla totul. Există momente în viaţă când speri ca totul să se petreacă aşa cum vrei tu. Şi începi să îţi imaginezi un viitor… şi crezi că trăieşti în el, faci tot posibilul să fie adevărat, dar nu îţi dai seama că nu depinde doar de tine. Eşti înconjurat de oameni cu interese şi viziuni diferite, care schimbă fără să îşi dea seama cursul existenţei tale. Şi realizezi atunci că nu poţi face totul aşa cum ai vrut. Unele lucruri nu pot fi schimbate. Pur şi simplu. Firul vieţii se înnoadă permanent cu amintiri. Se strâng în urmă atât de multe încât deznodarea firului devine imposibilă. Şi până la urmă, cu ce rost să îl destrami?… ai atât de multe de învăţat din ele! Privirile, cuvintele, sentimentele, acţiunile noastre se imprimă în peretele conştiinţei şi noduri lângă noduri, cărămizi lângă cărămizi, clădim înlăuntrul nostru puterea de a continua şi de a învăţa din greşeli. Continuă să citești →

Mihai Robert LUNGU – Două texte la sfârşit de… liceu

mihai_lungu1. CÂND LEGEA FUMATULUI E… FUMATĂ – Stau și mă întreb în ultima vreme… oare în ce univers ne aflăm? Cum am ajuns aici și ce s-a întâmplat pe parcursul anilor lumină care au trecut… pe lângă noi. E Calea Lactee, planeta Pământ, Europa, România, prietene, adresa ta completă, așa că ar fi bine să te comporți ca atare. Știi că există teoria universurilor paralele, în care probabil eu ascult manele, am un BMW Coupé de ultima generație și cânt într-un “grup”, shall I call it?, însoțit de alți compatrioți filozofi contemporani în domeniul femeilor și băuturii. Tare rău, huh? Mindfuck. Dar excluzând asta, și o astfel de realitate ipotetică, nu înțeleg cum de unii au ajuns să fie fumați de țigări. Nu serios. Continuă să citești →

Daria Grațiela ORBOIU – Cum să nu ai o relaţie normală?

daria_gratiela_orboiu_72Eu am decis să dezbat un subiect care ne preocupă pe toţi, de la mic, la mare: relaţiile. Ce este în concepţia mea o relaţie? Este ceva ireal, este imaginarul fiecăruia dintre noi, împletirea armoniei şi pasiunii, dând naştere la o legătură perfectă, la o comunicare a sentimentelor şi a dorinţelor, înseamnă pur și simplu să ai lângă tine un prieten adevărat a cărui inimă şi gând să ne fie ecou şi în privirea căruia să ne oglindim dorinţele, visele şi speranţele. Ce utopie… Continuă să citești →

Toma MAGERIU – O aventură prin anotimpuri

toma_mageriu_72Eram în grădina bunicilor. Presimțeam că acea dimineață de primăvară era cumva mai specială. Copacii erau împodobiți cu fel de fel de fructe zaharisite, dulci ca un sărut al mamei pentru fiul ei, cu diverse forme, care îți făceau cu ochiul. Vântul dogoritor al dimineții împrăștia arome suave, care te purtau în zbor până la fructele noi. În acel loc minunat nu puteai să te plictisești căci albinuțele şi păsărelele îți țineau companie cu cântecul lor. Mai urcai un pic şi dădeai peste feluriți brazi: mai mici, mai mari, cum voiai. Continuă să citești →