Sunt o adolescentă ce face parte din generația „fulger”, așa cum îmi place să îmi denumesc tovarășii de seamă, care parcurge zilnic câțiva kilometri, care întâlnește mulți oameni, care ia contact cu mediul ce o înconjoară. Oriunde aș merge, nu mă pot abține de la a privi oamenii ce străjăluiesc străzile în lung și-n lat, din a-mi imagina povestea fiecărui chip a cărui privire este îndreptată sau nu spre mine. Continuă să citești
Oamenii din ziua de azi… De fiecare dată când aud sintagma asta, gândurile mele își atașează imediat aripile uzate și zboară spre tărâmul tragediei, numit degradarea societății noastre dragi. Mă gândesc că de undeva a pornit totul, dar pe cine am putea da vina acesei decăderi? Cine ar trebui sa se facă responsabil de stadiul rușinos pe care l-am atins? Poate nu e așa de îngrijorător faptul ca respectul a ajuns doar un cuvânt frumos, prezent cu predilecție în dicționar și în romane Continuă să citești
M-am obişnuit cu acest curs plictisitor şi repetat al vieţii. Fiecare zi e la fel, iar asta e cert. Mereu acelaşi program, aceleaşi obiceiuri. Şcoală, teme, distracţie, somn etc. Zilnic.
Şi mă gândesc că nu am un scop, un ţel pe care să îl ating (pentru ziua de mâine). Las mereu soarta să decidă totul. Şi, dacă aş putea, cu orice preţ, pentru orice în lume, aş schimba asta. Continuă să citești
Gustă, omule, viaţa! Ai văzut că nu-i chiar aşa de rea? Eh, o să vezi când ajungi de vârsta bunicii, care a simţit multe, anii îi mai dau câte o încercare de trecut, câte un „mergi mai departe, că eşti puternică!”; o să vezi atunci cât de amară este… Ea îmi spune mereu: „Omul, când ar putea schimba ceva în lumea asta, nu are minte, iar când mintea-i coaptă, puterile l-au lăsat de mult!”. În ochii bunicii poţi vedea fericire, uimire, Continuă să citești
În jur roiesc atâtea şi atâtea exemple încât, la un moment dat, vei simţi impetuoasa şi totala nevoie să ridici o barieră, să te refugiezi în spatele ei şi să nu mai auzi nimic… Însă vei constata, cu regret poate, faptul că acea barieră este îngrijorător de fragilă şi că fisuri puternice, zgomotoase, o străbat cu rapiditate şi pare că tehnologia şi mijloacele de difuzare în masă a informaţiilor acaparează fiecare colţ al intimităţii tale, a tuturor. Continuă să citești
România intra în cel de-al Doilea Război Mondial în 1941 de partea Axei cu scopul de a recupera Basarabia, teritoriu intrat în posesia U.R.S.S-ului. Cucerirea Basarabiei nu a fost o stavilă pentru armatele române, acestea trecând Nistrul luptând pe teritoriul sovietic alături de germani. După înfrângerea din Rusia, din anul 1943, Germania nazistă a intrat în decădere, ulterioarele incursiuni ale aliaţilor în continentul european precum cele din Italia şi Normandia având un rol decisiv în înfrângerea acesteia. Continuă să citești
„Îți place să cânți, să dansezi, să citești…Dumnezeu ți-a dat multe daruri. Va veni o vreme când, sub o formă sau alta, te va întreba ce ai făcut cu ele. .Să nu irosești aceste daruri, să arăți că ești demnă de ele. Și nu uita, talentul fără muncă, nu valorează doi bani, indiferent de domeniu. Mult succes pe mai departe!” Continuă să citești
să stai închis într-o cutie de metal
să-ți reeduci mintea
să treacă timp (mult timp să treacă)
să ieși desculț pe nisip
să alergi
să reînveți să te bucuri Continuă să citești
Să trăiești în prezent este foarte greu în zilele noastre, spun asta gândindu-mă la rândurile ce urmează să le scriu, deci la viitor. Merg pe stradă și observ tot felul de oameni preocupați de două timpuri: trecut sau viitor. Fie că povestesc ce-au făcut cu o seară înainte, fie că plănuiesc seara ce urmează, aceștia ignoră cu desăvârșire prezentul. Tehnologia nu a făcut decât să ajute această deconectare de la realitate. Continuă să citești
Cam toată lumea ştie povestea despre izgonirea din Rai a lui Lucifer şi ce s-a întâmplat după aceea, cum el a devenit diavol şi a fost denumit Satana (sau poate s-a denumit aşa singur, nu ştim), ajungând stăpânul Iadului. Dar, la ceva timp după exilarea sa, de fapt, la mult timp după aceea, s-au întâmplat nişte lucruri stranii, de neînchipuit, peste care istoria a trecut. Şi bine a făcut, pentru că eu mă Continuă să citești