A fost odată ca niciodată, un împărat ce avea (ca orice împărat care se respectă) o împărăţie mare de tot, care se spune că nu avea sfârşit. Aceasta cuprindea păduri şi livezi cu fructe de aur, argint şi diamant, animale de toate felurile, văzute şi nemaivăzute, lacuri şi mări mai limpezi decât cel mai curat cristal. Acest împărat mai avea şi o soţie. Şi cât de frumoasă era aceasta! Luna şi Soarele se opreau din Continuă să citești
Dragă prietene,
Mă aflu sub cerul liber, privind stelele, căutând constelaţiile, încercând să-mi dau seama de ce strălucesc toate aşa de tare.
Azi am avut o zi bună. Şi ieri. Şi alaltăieri. Toate zilele au fost aşa. În fiecare dimineaţă facem o drumeţie prin pădure, prin locuri neumblate. Continuă să citești
M-am obişnuit cu acest curs plictisitor şi repetat al vieţii. Fiecare zi e la fel, iar asta e cert. Mereu acelaşi program, aceleaşi obiceiuri. Şcoală, teme, distracţie, somn etc. Zilnic.
Şi mă gândesc că nu am un scop, un ţel pe care să îl ating (pentru ziua de mâine). Las mereu soarta să decidă totul. Şi, dacă aş putea, cu orice preţ, pentru orice în lume, aş schimba asta. Continuă să citești
Cam toată lumea ştie povestea despre izgonirea din Rai a lui Lucifer şi ce s-a întâmplat după aceea, cum el a devenit diavol şi a fost denumit Satana (sau poate s-a denumit aşa singur, nu ştim), ajungând stăpânul Iadului. Dar, la ceva timp după exilarea sa, de fapt, la mult timp după aceea, s-au întâmplat nişte lucruri stranii, de neînchipuit, peste care istoria a trecut. Şi bine a făcut, pentru că eu mă Continuă să citești
Există milioane de reclame în lume care promovează băutura…în general, alcoolul. Şi există, de asemenea, tot atâtea care vorbesc despre cât de nociv şi periculos este acesta. Dar plăcut.
Alcoolul e plăcut. Multor oameni le sunt reactivate, dacă pot spune aşa, poftele, simţurile şi plăcerile sub influenţa alcoolului. Devin alte persoane, se Continuă să citești
Bărbatul 1 priveşte spre cer. E de un albastru deschis, luminos, fără nori. Soarele e şi el acolo. E ca un tablou de vară, totul fiind conturat perfect. Timpul trece, iar soarele începe încet să apună. Bărbatul decide să se ridice de pe bancă. Ezită o clipă. Apoi pleacă. Continuă să citești
Deşi nu am voie în acest loc, iar totul este înconjurat de un gard electric, găsesc o mică gaură, un spaţiu pe unde să intru. Îmi ard puţin hanoracul, dar nimic mai mult.
Intru aici cu gândul de a mă întoarce. Dar nu sunt sigur de asta. Merg câteva zeci de metri şi dau de un copac. Continuă să citești
Se spune că viaţa ne oferă ce merităm. Dar, dacă nu merităm ce primim şi alţii nu primesc ce merită?
Îl priveam tăcut. Chipul îi era palid şi însângerat. Era în viaţă. Dar striga, repetând ceva la nesfârşit. Nu înţelegeam ce spune. Oare conta? Mă întreb ce păţise. Părea un tânăr chipeş. Părea, poate chiar fusese. Înalt, slab şi parcă, nelămurit. Nelămurit de ceva. Şi se uita într-un singur punct. Îl fixa cu privirea.
– Sabin Alexandru, strigă asistenta. Continuă să citești
Anul 3000. Sărbătoarea de Anul Nou. Ora 00:42.
Toţi oamenii sunt evacuaţi din casele şi hotelurile unde petrec, de pe străzi, din cluburi. Absolut toţi. Nimeni nu e lăsat în urmă. Nimeni nu ştie ce se întâmplă. Totul se petrece rapid. Toţi sunt duşi în buncăre, nave şi camere anti-explozie. Se aştern zorii zilei şi odată cu ei, lumina rece a răsăritului. Lumea e goală. Nu poţi găsi pe nimeni nicăieri. Nu mai e nimeni care să spună ce s-a întâmplat noaptea trecută. Doar eu. Dar nu o fac. Mi-e frică să nu mă audă. Continuă să citești
Privesc pe geamul navei şi încerc să uit ce am lăsat în urmă. Ceva ce oricum nu mai e acolo acum. Deci, de ce să sufăr? Pentru că există amintirile. Felul brutal în care a început războiul, oamenii care au aflat totul când lupta era în punctul culminant… Dar, asta e… Asta a fost!
Nici eu nu știu cât timp mai am. Măcar plec şi scap de tot. Dar nimeni nu ştie asta. Mă uit încă o dată pe geam şi revăd oraşele arzând, mările care dau pe afară, oamenii întinşi printre ruine, copii, femei, bărbaţi. Continuă să citești