NAUSICAA: Cu cine vorbeai, marinarule?
ULISE: Cu nimeni, prinţesei i s-a părut.
NAUSICAA: Uite, ţi-am adus mantia.
ULISE: Mulţumesc. (Se aşază pe o piatră, ceva mai depărtişor de prinţesă.)
NAUSICAA: Nu s-ar spune că eşti din cale afară de prietenos.
ULISE: Nu.
NAUSICAA: Eu am alergat într-un suflet să-ţi aduc mantia. Nu te uiţi la ea? Continuă să citești
Un fel de poveste, în câteva secvențe decolorate…
Scena1… Ni se spune că: Tom și Jerry e un desen animat cu ucigași Continuă să citești
L-am descoperit destul de timpuriu pe Baudelaire, pe la cincisprezece ani, după ce trecusem prin infernurile bacoviene și citisem că autorul Plumbului transpune în cheia urâtului românesc algoritmii orgolioaselor spleenuri baudelairiene. Am făcut rost de o ediție (incompletă) din Florile răului în traducerea exemplară lui Al. Philippide și așa a început conviețuirea mea cu Baudelaire. A fost o conviețuire nespus de lungă și nespus de fertilă, pe al cărei parcurs am Continuă să citești
Pe pământ lucrurile sunt mai grele decât credea Dumnezeu, de aceea aruncă în noi cu zile, ca să vadă cum păşim în zori, cum construim cărări printre atâtea neputinţe. Cred că se minunează zilnic, pentru că ne-am depăşit cu mult norma de folosință, mai ales că nu ne-a lăsat instrucțiuni de utilizare a vieții, doar niște sfaturi… Să fim drepți și cinstiți cu noi înșine. Să nu ne furăm și amărâm timpul, unul altuia. Să încercăm să construim, nu să dărâmăm Continuă să citești
„Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?” ( Psalmul 8 )
Duminica trecută, într-o piață însorită din Lisabona, o femeie tânără, semănând cu un copil mai mare, servea clienții unei terase cântând, dansând și glumind. Prietenul cu care eram a întrebat-o care este motivul exuberanței ei și răspunsul a fost că e fericită. Eu am înțeles că e îndrăgostită, apoi ea ne-a explicat că motivele sunt mai multe. Fiul ei Continuă să citești
Nu vin deloc cu o noutate, sau cu ceva original și inedit, când spun că sunt persoane care apar în viața noastră și ne-o influențează chiar și dacă se limitează la o relație strict virtuală.
Oameni pe care, din diverse motive, nu îi vom întâlni niciodată față în față, dar care ne-au adus ceva benefic in inima, ne-au ajutat când am avut nevoie de un sfat, de un sprijin moral… Continuă să citești
Un imn poate fi cântat și ca un bocet.
Uneori, ca să înțeleagă asta, un român are nevoie de un frate armean. Continuă să citești
J.M Coetzee, „Waiting for the Barbarians”, Vintage Book, London, 2004, 172 de pagini
O parabolă magistral pusă în scenă. Într-un sat de la marginea Imperiului, un bătrân magistrat iese din rutina lui zilnică odată ce satul se pregăteşte să îi înfrunte pe barbari. Vin soldaţi de la centru şi lumea idilică de dinainte se destramă. Nimeni nu i-a văzut pe barbari şi nu ştie de ce sunt ei în stare, cu toate astea toată lumea e sigură că Imperiul va fi Continuă să citești
SECVENȚA UNU …și daca se poate, „redeschideți” și dosarul lui Pazvante Chioru! Pentru că, fiți liniștiți, tot de geaba! Iar se „redeschid” dosare, diferite dosare, tot felul de dosare! Iar se „războiesc” diverși oameni cu morile de vânt. Ori de câte ori mass-media și televiziunile îi pierd din „sumare” și din „grila de programe” pe unii – unii dintre cei care sunt de ani de zile „abonați” la tot felul de „dezbateri”, de „simpozioane” si de „talk-show”-uri, ba despre „lovitura Continuă să citești
Xxx Terminați cu prostiile astea! Pe noi rușii ne-au civilizat! Până să vină ei, eram niște sălbatici și niște troglodiți… Epoca de Piatră! Rusia ne-a civilizat! De aceea îi așteptăm din nou să ne mai dea un șut de civilizație, care să ne mai arunce în timp cu vreo 200 de ani (nu știm exact dacă înainte sau în urmă… vedem noi!) (P.A.)
Xxx Avocații apărării susțin ca în cazul lui Vanghelie nu poate fi vorba de re-educare. (B.C.) Continuă să citești