Să trăiești în prezent este foarte greu în zilele noastre, spun asta gândindu-mă la rândurile ce urmează să le scriu, deci la viitor. Merg pe stradă și observ tot felul de oameni preocupați de două timpuri: trecut sau viitor. Fie că povestesc ce-au făcut cu o seară înainte, fie că plănuiesc seara ce urmează, aceștia ignoră cu desăvârșire prezentul. Tehnologia nu a făcut decât să ajute această deconectare de la realitate. Continuă să citești
Cam toată lumea ştie povestea despre izgonirea din Rai a lui Lucifer şi ce s-a întâmplat după aceea, cum el a devenit diavol şi a fost denumit Satana (sau poate s-a denumit aşa singur, nu ştim), ajungând stăpânul Iadului. Dar, la ceva timp după exilarea sa, de fapt, la mult timp după aceea, s-au întâmplat nişte lucruri stranii, de neînchipuit, peste care istoria a trecut. Şi bine a făcut, pentru că eu mă Continuă să citești
1.xxx
Cu bărbile mâncate de rugină
Cum adăstăm parcă lipiţi de bar
În crâşmă – ca-ntr-o ruină de uzină –
Pătrunde ruina unui proletar
Asemenea pictaţilor pe ziduri
Sub şapca lui boţită de velur
El parcă poartă fabrica în riduri
Şi comunismul scris pe bătături Continuă să citești
singurătăți
nu trăiește decât ceea ce se poate descrie.
fragmente de cântece. fragmente de cărți, de poezie.
încheieturi atinse cu mâna, imagini scăpate, pierdute-n priviri.
viața într-o cameră scundă și albă, deasupra tuturor oamenilor, casa din cer. Continuă să citești
Hai, Primăvară! Hai!
Îndură-te de noi!
Fă-ţi din pădure-nai
Şi cântă-le duios
Florilor tale, toate…
Soarelui, să-ncălzească Continuă să citești
Dragi prieteni reali sau virtuali, unii dintre dvs. au citit romanul „Adulter cu smochine şi pescăruşi”. Eroina principală a poveştii de acolo era o femeie pe nume Alicia – „se citeşte Alişia”, spunea textul. Ei bine, aflaţi că romanul va avea o continuare (sau poate un prequel, cine ştie!?) şi am plăcerea de a vă spune că el va apărea (vă voi avertiza, din vreme) la una dintre cele mai importante ale noastre edituri. În aceste zile, 6-8 martie, vă invit să citiţi câteva pagini, în trei episoade, din noua poveste a Aliciei – aşa cum o vede, aţi ghicit, un bărbat… Continuă să citești
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
A fost ziua a doua… Îl lăsăm pe Dominic să doarmă și să viseze, dacă mai poate, la ceea ce este. I-aș spune, așezat lângă el pe marginea patului din rezerva îngustă a spitalului, că și cocostârcul își cunoaște vremea pe ceruri; turtureaua, rândunica și cocorul își păzesc timpul venirii lor. Dar Poporul meu nu cunoaște Legea Domnului… Ieremia… Să-l cauți pe Dumnezeu câtă vreme mai poți. Până la urmă, ce înseamnă pentru cel care scrie povestea lui, să trăiești cu intensitate Continuă să citești
LA „ZOIOSU”
Doamna Gina de la Zoiosu la fel ca totdeauna: cu pampoanele roz-căcănii ale papucilor, cu amplasamentul sînilor defuncți undeva spre buric și cu vorba ca o adevărată patiserie turcească – numai miere. Să îmi dea rețeta mea? mă întreabă. Din uniforma politeții mele cuceritoare nu lipsește nici un nasture:
-Dacă sînteți amabilă… Continuă să citești
Stau de vorbă cu tatăl meu, om simplu şi fără mofturi, croit dintr-o bucată şi cu vorba precum aluatul din care a fost plămădit. Se întâmplă într-o vară, atunci când poposesc o vreme acasă, cât să mă mai hrănesc cu seva pierdută a pământului uscat şi pietros din care m-am clădit.
El îşi cântăreşte din priviri paharul cu rachiu făcut de mâna lui, din fructe adunate de el şi dospite în acelaşi butoi pe care îl ştiu de când Continuă să citești
