Unde se duc amintirile atunci când devin amintiri? Cum ajung să devină uitare? Cele frumoase sunt aranjate într-un raft elegant, pe categorii și cele neplăcute zac aruncate de-a valma într-o ladă de lemn prăfuită, într-un subsol întunecat? Și cum le trăim din nou, ce buton declanșează întoarcerea în trecut? Dorim cu disperare să le stocăm pe carduri de memorie din ce în ce mai mari, apoi uitam de ele și ni le reamintim când nu mai avem spațiu de stocare. Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Mihai Robert LUNGU – Axioma realității
În urmă cu un deceniu obişnuiam să fiu timid, tăcut şi printre acestea, un observator desăvârşit. Mereu am fost intrigat de oameni şi de felul în care aceştia îşi schimbă atitudinea în funcţie de persoanele din proximitatea lor, sau de context, sau prin prisma oricărui alt criteriu ce alterează într-un fel sau altul individul şi felul în care el reacţionează. Continuă să citești
Gabriel ENACHE – Despre granițe și erudiție în literatură
Andrei Cornea, Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia, Editura Humanitas, 2015 
Literatura de astăzi, literatura care se scrie acum, nu mai acordă o mare importanță granițelor, limitelor care pot face vizibilă trăirea ei. Foarte puțini scriitori contemporani se abțin de la experiment, de la metodele care, mai mult sau mai puțin, le înfundă într-un fel scriitura, (con)ducând-o în locuri de unde se iese greu, chiar foarte greu și unde apropierea de ea este îngreunată. Autorii care, totuși, aleg să scrie literatură firesc, așa cum firești sunt poveștile care îi dau viață, acești autori, devin savuroși, sunt repede degustați și apreciați de cititorii avizi și dornici de poveste și de ramificațiile ei. Continuă să citești
Daniel TACHE – Poezia ca formă de protest
Într-o lume, cea de astăzi, tot mai însetată de poveşti şi tot mai puţin deschisă către poezie, volumul Marilenei Vişinescu reprezintă, prin simpla sa apariţie, o formă de protest. Protestatar, de altfel, este şi tonul poeziilor. În tradiţia poeticii lui Ion Barbu şi a lui Nichita Stănescu, propoziţiile sunt eliptice, asocierile de cuvinte sunt căutate (uneori, cam prea căutate), poeta creează şi se creează, ne aruncă nade care se dovedesc cum altfel dacă nu înşelătoare, pare apoi a se dezvălui, pentru ca, în secunda imediat următoare, să-şi facă pierdută urma într-un labirint de cuvinte. Continuă să citești
Puiu JIPA – Nu despre asta-i vorba (1)
T: (intră, căutînd pe cineva)
B: (e deja în bar, într-un colţ)
T: (nu-l vede pe B, îi cere barmanului) O apă. Plată. Rece. (vorbeşte un pic sacadat, grăbit, tot timpul se uită în toate părţile . Barmanul îi toarnă apa în pahar , T ia paharul, îl pune pe tejghea) Nu ţi-am cerut pahar. Dă-mi o sticlă. Acum. Rece.(De aici încolo T se va juca cu sticla de apă plină). A trecut cumva pe-aici un tip mai în vîrstă…? Continuă să citești
Cristina ANGHEL – Un poem…
FLUTURI DE ZĂPADĂ
Începe să ningă
Zăpadă albă la suprafaţă,
Ascunzând în ea şi fum şi ceaţă. Continuă să citești
Roxana CLOPOTARU – Poem…
Praf de cer
Alergând printre zile rătăcite de Soare,
m-am împiedicat
și din colțul gurii mi s-a scurs un zâmbet
amestecat cu puțin praf
de pe ulița veche pe care locuia bunica… Continuă să citești
Andrei Lucian PĂUN – Distracția se plătește; și se plătește bine…
Foarte mulţi oameni ajung într-un punct în care cercetează vieţile celor mai mari figuri din sectorul terţiar. De unde au început, în ce cred ei cu adevărat şi încotro vor să tindă profesional. Deloc întâmplător, ochii ne alunecă peste salariile lor şi rămânem interzişi. O nişă relevantă pe care vreau să o explorez este fotbalul. În sportul cel mai răspândit, cele mai reprezentative figuri câştigă sume de ordinul sutelor de mii de euro pe săptămână. Ce justifică o aşa sumă – considerată de majoritate – exagerată? Priviţi-l pe Gareth Bale, unul dintre cei mai buni sportivi. Conform Totalsportek, impresarul său a bătut bine palma cu oficialii clubului Real Madrid pentru un nou contract ce-i aduce fotbalistului 300.000 de lire sterline la fiecare şapte zile. Acum, cei ce văd în asta un lucru neobişnuit, nu arareori menţionează că, în pofida muncii depuse de un fotbalist, ori a talentului său nativ, datul cu şutul în minge şi alergatul sunt pur şi simplu supraevaluate. Continuă să citești
Larisa Ioana MILEA – Mărturii
Nu sunt în deplinătatea senzațiilor firești și de multe ori, mult prea multe ori, mă pierd pe mine însămi. Adesea, mă pierd în propriile cuvinte. Mă rătăcesc în gânduri halucinante, în visele sau tentativele de vise care mi-au mai rămas după războiul cu aspirațiile mele prăbușite. Continuă să citești
Sabyn Alexandru RUSU – Hărți interumane
În timp ce citeşti asta, ascultă pe fundal Glass Animals Youth…
Sunt unii oameni în lumea asta pentru care ai face orice. Sunt unii pentru care ţi-ai risca viaţa. Şi unii pentru care ai muri. Toţi avem măcar pe cineva pentru care ne-am sacrifica. Suntem oameni şi cele mai mari vicii ale noastre sunt alţi oameni. Creştem unii printre alţii, trăim unii alături de ceilalţi şi murim unii după alţii. Aşa merge viaţa, ăsta-i sensul ei. Continuă să citești