prietenului meu plecat de tot,
prietenului meu Adrian Gabriel Angheluță… Continuă să citești
Ştiu că este prea devreme pentru a face o retrospectivă a anului 2016, dar până la urmă cine spune că trebuie să tragem concluzii asupra acţiunilor noastre de abia la sfârşitul unui an sau înainte de a împlini o nouă vârstă? Mai e puţin până în noiembrie şi faptul că în news-feed-ul fiecăruia dintre cu noi au apărut deja imagini şi filmuleţe cu şi despre Crăciun mă face să mă gândesc că cineva, cumva şi-a propus să ne facă să le dăm dreptate celor care afirmă melancolic şi oarecum superior că „timpul nu mai are nicio valoare”. Continuă să citești
Marin Petre Constantin, Prepeleacul, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2007.
Marin Petre Constantin, Târgul, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2008.
Marin Petre Constantin ne arată, ne demonstrează, că nu este și că nu vrea să rămână doar un artist pe drumul desăvârșii, al adunării, al acumulării continue și definitive, ne arată că nu este și nu vrea să rămână doar un clasic în viață al picturii, un clasic în viață și viu ci, în același timp, folosindu-și uriașele însușiri și talente disponibile, reușește să fie și un cronicar și critic totodată al lumii, al vieții pe care le-a văzut și trăit. Continuă să citești
Autoportretul începe astfel: Teatrul “Tony Bulandra” din Târgovişte este un teatru viu. Şi tânăr – am continua noi, tânăr – la propriu şi la figurat. Inaugurat în anul 2002, condus de regizorul şi scenograful McRanin, teatrul şi-a câştigat rapid locul în comunitatea cultural-locală, iar în prezent îmi pare unul dintre cele mai deschise spre cea teatral-internaţională. Invitat în festivaluri din trei continente, este, la rândul său, gazdă pentru importante companii străine care vin să joace la Târgovişte. Cu precădere la Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului – BABEL F.A.S.T. – ajuns la cea de-a VI-a ediţie. De aici şi până la fireşti colaborări externe nu mai e decât un pas. Este şi cazul invitării regizorului macedonean Aleksandar Ivanovski de a deschide noua stagiune la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgovişte cu o premieră cehoviană: „Trei surori”. Scrisă la 1900, piesa a fost montată un an mai târziu la Teatrul de Artă din Moscova, în regia lui Stanislavski şi Nemirovici-Dancenko, într-o distribuţie cu „vedete”: Stanislavski însuşi juca rolul lui Verşinin, Olga Knipper, soţia lui Cehov, era Maşa, rol ce fusese scris pentru ea, iar mai tânărul Meyerhold juca Tuzenbah. Continuă să citești
Scriind despre viaţă
Iau o filă albă,
O îndoi, o împachetez,
Ajung să o mototolesc, o rup…
Iau o alta nouă,
Intactă, imaculată,
Îmi pregătesc stiloul, Continuă să citești
Oamenii sunt frumoşi. Nu ştii niciodată ce se ascunde în spatele privirii lor, nu ştii ce poveşti de viaţă ascund buzele, nu ştii câte bătăi de inimă au rezonat cu altele, nu ştii unde vor să ajungă tălpile înlănţuite-n încălţări. Dar ştii că mintea poate ajunge acolo unde imaginaţia nu-şi poate atinge limitele. Limitele oamenilor nu există. Continuă să citești
Cei mai frumoși ani sunt cei de liceu? Da, ar răspunde cei mai mulţi. Sunt şi unii care afirmă că perioada facultății e cea mai importantă, cea mai memorabilă, în care te definești ca om. Eu am însă convingerea că anii de liceu sunt cei mai frumoși și nu cred că există o perioadă mai frumoasă decât aceasta. Continuă să citești
Consider că până acum viața de liceu m-a schimbat în bine, până acum mă aflu între limita dintre copilul pus pe joacă și pozne, și adolescentul care este determinat știind ce urmează să facă, lăsând loc acestui personaj plin cu visele și speranțele din copilărie, dar așeptându-se la greutățile și eșecurile ce urmează pentru maturizarea totală. Continuă să citești
Schițe în culori
Mă ceartă Arhimede că nu i-am spus nimic
Despre cărarea verii ce iarăşi se usucă
Şi mă trimite-n toamnă cu normă de nălucă
Şi cu izvor în plete şi ceai într-un ibric. Continuă să citești
Chiar, de ce o facem? Nu e o regulă sau ceva de genul acesta… Nu e ceva logic. Nu ne obligă nimeni, nu ne spune nimeni că aşa trebuie. Nu ne impunem să o facem. Se întâmplă şi asta e, vrei nu vrei, acum ai un crush pe cineva. Continuă să citești