Exerciţiu de dispariţie
Mă așez în luntre
cu faţa în jos
să trec dincolo.
Sunt atent:printre coastele transparente ale bărcii
văd cum din icoane
sfinţii
la care mă închinam
se desprind
şi se scufundă lent.
Plouă,
peste tot.
În gât, în inimă, pe spate
îmi cad marile ploi de stingere a zeilor,
idolii plutesc în derivă…
În frizeria din colț
Cristos îşi tunde pletele şi barba.
Cum trec eu întins în luntre
în umeri şi-n femure, ca dintr-un mort,
simt încolţindu-mi iarba.
Clipă
frumoasă întâmplare a mâinilor mele
când te ating,
frumoasă întâmplare a ochiului meu
când te vede.
Degetele mi se aprind şi se sting
pipăind lumina curbată pe chipul tău.
De fiecare dată când pleci
un tânăr din mine, înalt,
sare în faţă şi se repede să se potrivească
pe umbrele tale
de pe ziduri, de pe copaci, de pe asfalt.
O privire spre cer
Uite, tu să stai aici,
eu acum îți ating trupul cu mâna.
Înghite-ţi cuvântul,
nu spune,
poftim cununa!
Acum stăm bine,
poftim podoabe!
Auzi liniştea peste noi
straturi, straturi,
cum cade?
Atinge-mi trupul cu mâna,
eu am să îţi iau durerea
să o duc mai departe.
Înghite-ţi cuvîntul,
nu spune!
Uite cum trec peste noi: Pământ, Lună, Marte.
Adolescent cavaler
Adolescent cavaler
la șold cu o spadă îngustă
tropoteam în galop
pe sub spice de grâu şi flori albastre de câmp,
eram pe rând
greier, şopârlă, lăcustă,
avânt şi evaporare,
plasă de fluturi,
copac drept,
copac strâmb.
Singurătate
Sub cearceafuri de plumb
pe o pernă de cărbune
se culcă inima mea
răsuflând greu pe gura aortei
sângele gros.
Moale ea se întinde pe salteaua de os
a spinării.
Împletind panglici negre
infirmiere nebune
îi cântă melodii de prisos.
