MEMORIE  VIE  –  5 ani, 6 volume, 11 numere, 88 de articole ştiinţifice şi 1919 pagini publicate. Aşa poate fi rezumată, în doar câteva cuvinte, istoria editorială a Revistei Române de Studii Baltice şi Nordice (The Romanian Journal for Baltic and Nordic Studies). Revista este editată de Asociaţia Română pentru Studii Baltice şi Nordice (ARSBN) şi publică analize şi studii despre istoria, cultura, civilizaţia, economia, geografia, geopolitica, relaţiile internaţionale ale ţărilor baltice şi nordice, precum şi despre legăturile României cu acestea. Constituirea unei publicaţii ştiinţifice menite a încuraja şi răspândi cunoaşterea cu privire la regiunea baltică şi nordică şi de a disemina informaţii cu privire la societatea românească în ariile septentrionale ale Europei – prima revistă ştiinţifică cu acest profil – a fost considerată încă de la început ca fiind un element esenţial în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor ARSBN.

De-a lungul celor cinci ani, în paginile Revistei Române de Studii Baltice şi Nordice (RRSBN) au publicat 74 de profesori universitari, cercetători, diplomaţi, personalităţi ale societăţii civile din ţări ca România, Lituania, Finlanda, Germania, Norvegia, Letonia, Estonia, Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii. Publicaţie de pionierat, RRSBN şi-a câştigat de-a lungul timpului un public considerabil constituit din specialişti şi persoane interesate din întreaga lume, dovadă în acest sens fiind circulaţia acesteia în circa 100 de biblioteci din 22 de ţări şi distribuţia sa către circa 200 de abonaţi. Revista este totodată inclusă într-o serie de baze de date internaţionale precum EBSCO, IndexCopernicus, DOAJ, CEEOL. Ultimele sale numere au fost finanţate dintr-un grant oferit de Spaţiul Economic European (EEA Grants). Revista Română de Studii Baltice şi Nordice este o publicaţie ştiinţifică bianuală, cu apariţie în lunile august şi noiembrie ale fiecărui an, într-un tiraj de circa 300 de exemplare.

O POZĂ –  Opera de referință a arhitectului Alexandru Clavel (1877 – 1916), Palatul Poștei de la Târgoviște (1906), edificiu realizat în stil neoromânesc…

DIN  VECHIME  –  Ion Ghica nota: „Dacă timpul distruge tot fără milă, cel puțin memoria vie să restaureze pe cât se poate! Norocită când izbutește a face să se vază cu ochii sufletului ceea ce nu mai esistă și nu se mai vede cu ochii din cap și când face să se auză cu gândul cuvintele care sunau la urechi…” Tot Ion Ghica reamintea meritele lui Alexandru Dimitrie Ghica în calitate de domn regulamentar (1834-1842) și caimacam al Țării Românești (1856-1858) în victoria partidei unioniste. În anul în care a devenit domnitor, Alexandru Dimitrie Ghica finaliza și edificarea Palatului de la Căciulați, un sat din Moara Vlăsiei, în apropierea Bucureștilor. La elegantul palat în stil neoclasic se ajungea străbătând o alee străjuită de rânduri de tei. Un spațiu vegetal larg, de forma unei sfere, având în centrul său o frumoasă fântână arteziană, permitea primirea cuvenită oaspeților de seamă ai palatului, printre care s-au numărat nume ilustre din familiile Ghica, Filipescu, Mavrocordat, Blaremberg, Emanoil Hagi-Mosco, Barbu Ştefănescu Delavrancea, dar și, mai târziu, a unor membri ai elitei politice și culturale interbelice, precum liderul liberal I.G. Duca, marele istoric Nicolae Iorga și mulți alții. Urmând trecerii în neființă a fondatorului, lipsit de urmași, palatul a devenit proprietatea surorii sale, Profirița, iar ulterior copiilor familiei întemeiate de aceasta cu Vladimir Moret de Blaremberg. În anul 1924, Irina, căsătorită Mavrocordat, s-a preocupat de restaurarea palatului și reînnoirea mobilierului. Aici a locuit un timp și viitoarea soție a lui vodă Carol al II-lea, Elena Lupescu. Din 1948, palatul devine proprietate a statului, statutul său constituind încă obiectul unei dispute juridice. Acesta a funcționat și funcționează sub patronajul Academiei Române, instituție aflată în proces cu primăria locală. Palatul impresionează prin armonia și echilibrul formelor, prin camerele bine proporționate, prin coloanele impunătoare, prin elegantul salon central care oferă o minunată priveliște asupra parcului și a iazului. Grădina păstrează încă urmele frumoaselor amenajări antropice (cascadă, trepte ce coborau spre iaz), menite să pună în valoare blândețea și frumusețea climei, a vegetației și faunei din această zonă. Parterul a fost grav afectat de filmele care au fost turnate în acest palat (se pare că au fost filme în care au jucat diverse vedete ale Hollywoodului, Jean Claude van Damme, Steven Segal) … cu acceptul forului științific suprem, Academia Română. Subsolul și parțial camerele de la parter și etaj au avut mult de suferit de pe urma transformărilor impuse de producătorii și regizorii acestor filme, potrivit custodelui. Frumosul său mobilier, astăzi descompletat, inclusiv mobila Ludovic al XVI-lea. necesită operațiuni de recondiționare. După afirmațiile custodelui, Academia Română a încetat orice susținere financiară pentru palat din 1999. Monumentul se deteriorează, iar superbul său parc, de circa 16 ha, zace neîngrijit și pradă vitregiei vremurilor și oamenilor. Unele ferestre sunt lipsite de geamuri, acoperișul a cedat în câteva locuri și sunt infiltrații de apă, pereții au fost răstigniți de urmele cuielor sau piroanelor înfipte în cele mai nepotrivite locuri, fântânile sunt nefuncționale, ba chiar afectate de stricăciuni intenționate; s-a sistat încălzirea palatului în anotimpul rece.  Ion Ghica avea dreptate: „memoria vie să restaureze pe cât se poate!”

ÎNCĂ  O  FOTOGRAFIE  –  Mină de lignit la Șotânga, sfârșitul sec. al XIX-lea… Identificarea zăcămintelor de cărbune este atestată în această localitate la puțini ani după adoptarea Regulamentelor Organice, documentul transmis „Vorniciei din lăuntru” purtând data de 2 iulie 1834: s-a găsit „pă apa Ialomiţii, pă unde mai înainte curgea apa, cărbune al pământului”. La finele sec. al XIX-lea, funcționau două mine de exploatare a cărbunelui, una dintre acestea aparținând statului, iar cealaltă unui întreprinzător privat, D. Dobrogeanu. Fotografia se află în custodia Direcției Județene Dâmbovița a Arhivelor Naționale.

SILVIU  MILOIU  este profesor universitar, la Universitatea VALAHIA, din Târgoviște…