1. RESTITUIRI – MICA SIRENĂ (Basm de adormit peştii)
În vremea despre care glăsuieşte povestea noastră, trăia pe fundul mării în ape tulburi, reci şi neprietenoase, o mică sirenă. Acolo venise pe lume într-o scorbură calcaroasă săpată de curenţii marini, în negura adâncurilor unde cu greu îşi făcea loc câte o rază de soare. Cu toată vitregia locului, mica noastră sirenă se născuse cu o coadă unduită ce mângâia cu graţie spaţiul lichid, avea înotătoare ce săgetau adâncul cu multă îndrăzneală, avea gene lungi şi părul de alge aurii că se mirau părinţii cum de ieşise din două fiinţe care împrumutaseră culoarea şi asprimea mediului lor, asemenea mândreţe de făptură. Continuă să citești
Alți oameni de ieri și alți oameni de azi… Continuăm să îi descoperim, continuăm să îi aducem în fața cititorilor noștri, cu recunoștință și prețuire… Și sperăm să-i regăsim și în viitoarea ediție a Enciclopediei orașului nostru…
Mircea Alexandru Cotârță și dezmeticirea fluidă a prozei onirice
Călătorii în timp (un roman în devenire…)
Ecranare
„Life is great. Without it, you’d be dead.”
1. 
XXX În aceste zile de primăvară rece, Ion Cristoiu se arata jucăuș și abject, cu o vigoare care poate să le vină numai celor fecunzi în venin. Singurul personaj din literatura universală cu care pot să îl asemui este Piticul Cinabru: candid în manifestare și odios în ființă, drăgălaș ca apariție și trist ca destin. Ion Cristoiu este Piticul Cinabru al jurnalismului românesc.