Azi am plecat împreună spre un loc despre care nu ştim nimic. Ştim doar că vrem să ajungem acolo. Vrem să ajungem acolo împreună. Mi-am făcut bagajele, sunt pregătit. Tu? Încă te mai machiezi. Atunci voi mai aştepta douăzeci de minute.
Acum eşti gata? Bine. Urcă-te în maşină şi hai să pornim! Continuă să citești
E decembrie deja. Niciodată până acum nu am simți așa de puternic „că timpul zboară”. Oare îi e bine? După ce trece prin existența fiecărui om unde se duce? Unde îl poartă aripile atât de grăbite? Poate ajunge în același loc cu diminețile luminoase și cu visele frumoase din miezul nopților. Trec toate… E o lume a clepsidrelor. Imediat ce închei ceva, nisipul începe să se scurgă în defavoarea ta. Alergi, faci slalom printre obstacolele banale și treci mai departe. Însă, cele ce nu pot fi ocolite sunt urmele alertei în care trăim. Urme ce mult prea des se transform în cicatrici vizibile. Continuă să citești
Crăciunul a devenit, din nefericire, o etichetă a fericirii forțate, a faptelor bune fără esență, a cadourilor oferite dintr-un efect de turmă, din sentimente apărute pe baza instinctului reciprocității, al datoriei. Însă, omul, prin structura sa sufletească, are nevoie de stabilitate, de siguranța faptului că va inspira sentimente nobile chiar dacă timpul se va transforma într-un inamic. Altfel, de ce ne-am dori să primim și să oferim iubire pe o perioadă limitată, impusă de o realitate religioasă care, acum, a devenit un subiect valorificat superficial, de mass-media? Iubirea nu e în aer, ci în suflet. El nu ia o pauză imediat după magia lunii Decembrie, ci continuă să simtă. E atât de naiv, încât, bulversat fiind de aceste schimbări, nu mai știe cum să reacționeze, iar singura lui opțiune e detașarea sau tristețea. Sau amândouă. Continuă să citești
Îţi mulţumesc că-mi eşti părtaşă la miile de pribegii, îşi mulţumesc că arunci din ciurul tău gerul, care mă face mai puternică; că-l laşi să-mi îngheţe mâinile păcătoase şi obrajii ruşinoşi; mă faci să-mi reamintesc de copilărie, de Crăciun, de frumosul mărunt, dar în acelaşi timp colosal în bogăţie lăuntrică. Continuă să citești
Aşează-ţi inima, române
La loc de cinste şi păstrare.
Şi pune-acolo, într-un cufăr,
Săbii şi puşti, şi felinare. Continuă să citești
PAGINI ALBE
Am văzut o altă faţă a soarelui,
Sau aceeaşi strălucire cu alţi ochi.
Am imprimat lumina lui Continuă să citești
Într-o zi, doamna profesoară de franceză m-a întrebat cum de mai am timp să scriu poezii sau să citesc, acum că sunt în clasa a XII-a, nu „trebuie” doar să învăț? I-am răspuns senină că prefer să fac un lucru din plăcere, decât să fac un lucru pentru că „trebuie”, că pun pe primul loc mulțumirea și fericirea sufletească, nu părerea celor din jurul meu, care se uită strâmb când iau o notă medie pentru că am citit și nu am avut dispoziția necesară să învăț la materia respectivă. I-am mai spus că știu chiar și să renunț uneori la ceva ce „trebuie” pentru ceva ce mă mulțumește și mă face să mă simt bine. Doamnei profesoare i s-a părut destul de îndrăzneț acest lucru (eu cred că m-a apreciat, deși nu a arătat asta). Continuă să citești
Capitulez, sunt învinsă, mă retrag, refuz, nu sunt capabilă, renunţ… Regret să te anunţ, dragă soartă, dar nu o să auzi din gura mea nicio afirmaţie de genul celor de mai sus. Sunt de un infinit de ori mai încăpăţânată decât poţi fi tu de nemernică uneori, iar cea mai bună parte este: îmi place nespus acest lucru. Mă simt bine să știu că pot să lupt, deși armele de care dispun nu sunt palpabile și nu pot provoca răni fizice nimănui. Am un soi de voinţă „monstru” care îmi servește drept propulsor. Am început să-mi trăiesc viaţa într-un ritm obositor, dar nu ţin neapărat să mă plâng. Haosul pe care sunt nevoită să-l înfrunt mi-a ajuns un tovarăș incontestabil. Mereu acolo să îmi demonstreze că pot mai mult decât credeam că pot. Dezordinea nu mă omoară, ci mai degrabă mă face să mă simt vie. Continuă să citești
Privită în complexitatea sa, dimensiunea sufletească a unui om e formată dintr-o reţea foarte densă de idei, credinţe, păreri şi reprezentări ale noţiunii de bine şi de frumos, care-i asigură echilibrul emoţional şi chiar şi pe cel raţional al existenţei. Toate acestea sunt insuflate de către exterior. De către mediul ambiant, familie, educaţie, religie, toate modelează noţiunile de moralitate şi imoralitate în inima ta încă de când eşti un copil mic, frumos şi neştiutor. Şi inocent… Continuă să citești
îți mai aduci aminte de
perioada când ți se exfoliau ochii
și rămâneau doar irișii, așteptând cuminți
să dea răspuns oricărei întrebări?
îmi mai aduc aminte de
clipa în care o frunză arămie
și-a dat duhul în palma mea
insipidă și fără viață? Continuă să citești