Nu vreau să-mi obosească pașii,
nu am timp să ațipesc…
se topesc zăpezile peste umbra mea,
peste gânduri împrumutate,
devenite dorințe de Anul Nou,
păstrate într-un clopot cu limbă de foc…
e tot ce pot să fac în iarna asta,
la gura sobei îmbrățișarea mă îmbată
ca vinul vechi… Continuă să citești
1.Se prăbușesc anotimpuri peste noi
Noapte, pictezi cu picuri de neagră catifea
urmele pașilor abandonați,
pe alte cărări de culoare.
Nu m-ai întrebat ce culoare am ales,
ca să-mi găsești cărarea,
nu ai știut că noapte și zi,
sunt una și aceeași, în calendarul dorului
și doar așteptarea se rostogolește
prăbușind anotimpurile peste noi…
când devenim în ce în ce mai albi
și transparenți,
iar eu cenușăreasa cu rochia de stele
și conduri de noapte,
sunt tot acolo de la începutul iernii,
așteptând zăpada să ne albească de păcate
și așteptări… Continuă să citești
1.Se prăbușesc anotimpuri peste noi
Noapte, pictezi cu picuri de neagră catifea
urmele pașilor abandonați,
pe alte cărări de culoare.
Nu m-ai întrebat ce culoare am ales,
ca să-mi găsești cărarea,
nu ai știut că noapte și zi,
sunt una și aceeași, în calendarul dorului Continuă să citești
Am făcut sămânța,
am crescut-o, i-am sprijinit cărarea
și a devenit rod, bogat, semeț…
bucuria a acoperit cu mult strădania
și asta mi-a anesteziat prevederea
că nu ești al meu, ești dar al vieții,
ca să câștige învăluitor, profitorii… Continuă să citești
Operație pe iubire
Ferestre, bilete de zbor spre visare
nu au niciodată perdele
ca să nu se împiedice gândul în ele
ca să nu omor dorul restant
din alt ciclu de zbor. Continuă să citești
Pe un taler de balanță
Hai, surprinde-mă, aruncă fericirea în mine,
cu nopțile și zilele, toarnă bucuria flămândă
pe timpul ucis. Continuă să citești
Pentru cine cântă pietrele
În faţa acestui zid am lăsat un cântec
să mă aştepte.
Era primăvară
si sub noi cuvintele alergau
nebune de dorinţă
Atunci am început să adun:
Un zâmbet pentru tine,
Un castan pentru mama,
Pentru că mâine cine mai ştie
De vor mai cânta florile la ferestre
O casă sau un mormânt pentru aceste
Frunze moarte în care am îngropat
dragostea.
Un vis pentru mâine sau pentru mâinile
noastre inutil de albe.
Ar mai trebui să adaug
nopţile pentru caii mei singuri
sau mai bine pentru dragoste,
apoi un descântec, o ploaie
sau o femeie frumoasă şi o singură
lacrimă, ultima…
Şi atunci m-am întrebat prietene:
pentru cine cântă pietrele? Continuă să citești
Mai urc cu greu
Încerc să șterg privirea
năucă, orfană de visare
cu timpul scurs pe care-l beau
în gând încă o dată.
Nu știu de-i dulce sau amar
când sorb dintr-un izvor abandonat,
pe drumul tocit mai urc Continuă să citești
Cu palmele pline de stele
Doamne, ai palmele pline de stele,
când mă alinți și-mi luminezi atâtea căi Continuă să citești
ÎNTREABĂ-MĂ…
Îmbracă-mă, dezbracă-mă,
cu gândul, cu visul neclar,
biblioteci de cuvinte mă acoperă
când foile rupte cad, Continuă să citești