Recunosc, n-a fost cu intenţie  răsfoirea acestui dosar…

S-a întâmplat să-mi folosească la rezolvarea unei petiţii oarecare, fără legătură cu paginile care mi-au atras aproape instantaneu atenţia. Se afla, ce-i drept şi sub semnul romanului lui C. D. Florescu, citit cu puţin timp în urmă, Zaira. Familie cu rădăcini trainice, cu impact asupra oamenilor şi locurilor, nevoită să-şi vadă călcat în picioare dreptul de a deţine ceea ce îţi spunea bunul simţ că-i aparţine; să asiste neputincioasă la împărţirea pământurilor, imobilelor, lucrurilor personale…Să dea declaraţii peste declaraţii, să solicite demn şi civilizat, cu argumente şi fără greşeli de ortografie. Poate doar cu vagi urme de franțuzisme adaptate…nu neapărat dovada „nasului pe sus”. Continuă să citești →

În anul 1919, Comisia Interimară a orașului Târgoviște condusă de domnul Porojan și avându-i ca vicepreședinți, pe maiorul Poienăreanu și pe preotul Nicolae Popescu decidea în ședința din 14 februarie, în mai multe chestiuni, între care câteva ne-au atras atenția în mod deosebit. Continuă să citești →

Având drept sursă documente aflate în cadrul Fondului Primăria oraşului Târgovişte, aflăm că în acel an, locţiitorul subşefului Statului Major al Comisiei Aliate de Control, colonelul Malohovschi, îl însărcina pe locotenentul Svîrcov să adune date statistice de la Primăria din Târgovişte, probabil în vederea jafului organizat ce urma să ne secătuiască de resurse.

Din chestionarul completat de administraţia noastră aflăm, între altele date privind structura etnică a populaţiei oraşului, alcătuită din 20.497 români, 120 de evrei, 90 de greci, 30 de italieni, 26 de iugoslavi, 16 albanezi. Continuă să citești →

Din dosare adunate; şedinţe ale PCR, în 1982

La plenara din mai a Comitetului Judeţean al PCR din Dâmboviţa se puneau în discuţie gravele abateri  disciplinare constatate în unităţile economice, fapt ce condusese de altfel, la apariţia Decretului 400. Constatarea principală era că toate abaterile respective fuseseră posibile datorită lipsei de educaţie politică şi profesionalism, superficialităţii, lipsei spiritului critic al membrilor de partid, al oamenilor muncii, în general. Continuă să citești →

La 1879 Târgoviştea suferea de lipsă de igienă, fapt dovedit şi de prezenţa nestingherită, pe străzi, a câinilor vagabonzi sau a porcilor locuitorilor. Faptul era consemnat de medicul–şef al serviciului sanitar, în informările periodice înaintate Primăriei; el mai adăuga că în acel an mortalitatea se menţinuse la cote scăzute, prin lipsa vreunei epidemii aducătoare de decimarea populaţiei. Continuă să citești →

Au fost ani dificili pentru circumscripţiile locale ale Miliţiei din Dâmboviţa, anii 1949-1950. O nemulţumire după alta, venite din partea diferitelor categorii sociale şi exprimate încă fără oprelişti… Continuă să citești →

Un aer dezolant caracteriza starea judeţului nostru, într-o vreme dominată de situaţia economică dezastruoasă a ţării măcinate de efectele războiului abia încheiat, de lipsa alimentelor sau de plata despăgubirilor către URSS.

Unul dintre rapoartele semnate de prefectul judeţului în acest an menţiona lipsurile cu care se confrunta populaţia: Continuă să citești →

Prin 1940 edilii comunali aveau cam aceleaşi metehne pe care le observăm la actualii „politicieni”, „aleşi locali”, „reprezentanţii” noştri, prin votul nostru puşi în fruntea noastră, pentru a ne reprezenta interesele. Continuă să citești →

Expoziţia pe care o găzduieşte de puţin timp instituţia noastră mi-a amintit de interesul pe care mi l-au stârnit, la un moment dat, numele cu care îşi botezau dâmboviţenii firmele lor interbelice.

Iată, prin urmare, cum:

-dacă aveai nevoie de o reîmprospătare a zugrăvelii din casă era indicat să apelezi la firma „Del Paso&Co.”; Continuă să citești →