Alături de Frontul Plugarilor, PSD reprezenta partidul cu care PCR încerca să se legitimeze, în anii de după război, în încercarea sa de a schimba ordinea social şi politică din România.
În iulie 1947existau în judeţ un număr de 8591 de membri cotizanţi, cei mai mulţi din Târgovişte, urmată nu de celelalte oraşe, aşa cum ne-am imagina, ci de comunele Tătărani şi Măneşti, comunele de pe Valea Dâmboviţei părând a fi un fief al partidului, în judeţ. Continuă să citești
SEDIUL TRIBUNALULUI JUDEŢEAN DÂMBOVIŢA DUPĂ INCENDIUL DIN 28 NOIEMBRIE 1916
Încă de la data înfiinţării, Judecătoria Dâmboviţa a funcţionat în clădirea care în prezent adăposteşte Muzeul de Istorie al judeţului Dâmboviţa. Clădirea este situată pe strada Calea Domnească, imediat lângă Complexul Curtea Domnească. Prin Regulamentul Organic se stabilea că asigurarea unei locaţii necesare funcţionării judecătoriei, precum şi întreţinerea acesteia, intrau în atribuţiile conducerii judeţului. Continuă să citești
1. DESPRE „CUMINȚENIA PĂMÂNTULUI” ȘI NU NUMAI – Sunt pentru achiziționarea de către statul român a Cumințeniei Pământului. Am și apărut într-un videoclip al Televiziunii Române pentru această campanie. Sunt tentat să văd partea bună a acestei povești, a acestei dezbateri animate. Foarte mulți dintre concetățenii noștri poate că au aflat doar cu această ocazie de această lucrare a lui Brâncuși, și spun asta cu un oarecare regret. Pentru că nu se poate spune că auzim în fiecare zi în spațiul public dezbateri despre marii noștri artiști, sau mă rog despre marii artiști născuți în România, așa cum e cazul lui Brâncuși, un artist româno-francez care iată ne-a făcut celebri din punct de vedere al artei europene a secolului XX. Eu mă bucur că se discută atât de mult în această perioadă pe această temă. E normal să fie și opinii pro și opinii contra. Continuă să citești
1. ÎNTÂLNIRE – Am avut deosebita plăcere de a fi gazda profesorului Traian Sandu de la Université Sorbonne Nouvelle – Paris 3, alături de care conduc în cotutelă o foarte interesantă teză de doctorat. Domnia sa s-a arătat foarte plăcut impresionat de istoria fostei capitale voievodale, de Curtea Domnească și monumentele sale, de rolul său cultural în perioada Evului Mediu și începutului modernității, de bisericile medievale ale Târgoviștei și cu deosebire de Mănăstirea Stelea, ctitoria lui Vasile Lupu. Mulțumesc colegilor de la Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” pentru amabilitatea cu care ne-au primit în spațiile expoziționale. Ne-am simțit, de asemenea, foarte bine la Institutul de Cercetări Multidisciplinare al Universității Valahia, unde amfitrioană bună ne-a fost colega Viviana Filip, precum și la Centrul de Cercetare a Istoriei Relațiilor Internaționale și Studii Culturale „Grigore Gafencu”. Continuă să citești
În baza Reformei agrare din 1945 Ministerul Agriculturii dădea în anul 1946 un ordin prin care toţi membrii Ordinului Mihai Viteazul (cea mai înaltă distincţie acordată în armata română, începând cu anul 1916) urmau să fie împroprietăriţi cu câte 5 ha de pământ, din rezerva de 5% reţinută de stat la expropriere. Continuă să citești
CERNOBÎL, 30 DE ANI – Pe 26 februarie 1986, Gorbaciov deschidea la Moscova lucrările celui de‑al XXVII-lea Congres al comuniștilor din URSS. Cel ce avea să fie numit în curînd, cu simpatie, Gorby, a demarat reforma în trombă: două treimi din guvernul URSS a fost primenit, la fel jumătate din cadrele de conducere din republici. El a descris în termeni realiști situația economică a țării, a acuzat „stagnarea“ din anii lui Brejnev (descrierea în negru a predecesorului nu era ceva inedit în politica sovietică…) și, pe scurt, a cerut sovieticilor să muncească mai mult, să fie mai disciplinați, să se opună din toate forțele corupției și… să aibă grijă ca alcoolul să nu le afecteze viața profesională și pe cea de familie. Continuă să citești
DESPRE DEMNITATE – Declarația Fericitului Anton Durcovici, episcop catolic, dată în fața anchetatorilor comuniști la 31 martie 1950: „Dacă uneori atitudinea mea pare a fi fost îndreptată împotriva regimului democrației populare […], activitatea aceasta religioasă era de acord cu libertatea religioasă garantată de regimul democratic și nu putea fi în dezacord decât cu restricțiile puse acestei libertăți și cu ideologia Partidului Muncitoresc Român”. Impresionează lunga sa declarație din 26 aprilie 1950, care dezvăluie erudiția, memoria prodigioasă, demnitatea și un remarcabil simț al comuniunii și iubirii: „credința cere perfectă unitate de vederi, pe când dragostea îngăduie bucuros fratelui să-și manifesteze și în biserică evlavia, rugăciunile și cântările în limba în care voiește, fără însă a vătăma prin aceasta dragostea”. (Anton Durcovici, „Nu sunt de acord”. Declarații din arestul Securității București (1950), ediție de Wilhelm Dancă, Ed. Sapientia, Iași, 2011.) Continuă să citești
Mareşalul Ion Antonescu se năştea la 2 iunie 1882 şi era executat la Jilava, printr-o nefericită coincidenţă, la 1 iunie 1946. Se vor împlini, prin urmare, destul de curând, 70 de ani de la moartea sa.
Fără a fi vreun fan al orientării lui politice, pentru controversatul personaj al istoriei româneşti am nutrit un sentiment de admiraţie: pentru calităţile sale morale, verticalitatea sa şi asumarea deciziilor luate. În general, nu prea mai avem prilejul azi, să apreciem oamenii pentru astfel de însuşiri. Continuă să citești
ROMÂNII ŞI SUPRAREALISMUL – Am avut plăcerea de a participa la conferinţa pe care Basarab Nicolescu a ţinut-o în cadrul colocviului „Les Rebelles du surréalisme”, desfăşurat în Sala Vasari a Institutului Naţional de Istoria Artei (INHA) din Paris, unde savantul franco-român a vorbit despre „René Daumal, de la révolte à l’accomplissement”. Erudiţia şi farmecul conferenţiarului au impresionat, iarăşi. Cu ocazia recentului Salon du livre de la Paris, Basarab Nicolescu a fost una dintre personalităţile care au animat dezbaterile de la standul românesc – care a fost, mă bucur să o spun, unul dintre cele mai atractive, inclusiv graţie temei „dadaiste” pe care a propus-o, sub genericul „Nous sommes tous un peu dada”. Cu această ocazie, artistul fotograf Louis Monier (prieten cu B.N. şi autor, printre altele, al unei mult mai celebre fotografii cu „trei români la Paris” – Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu) ne-a făcut cadou un instantaneu cu un BN flancat, în care mai apărem eu şi ambasadorul Luca Niculescu, abia intraţi în uriaşa hală a Salonului. Continuă să citești
CASA POGOR – Constituită la doar patru ani după Unirea Principatelor, Junimea lui Titu Maiorescu, P.P. Carp, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion Creangă va reprezenta o adevărată academie a germinării talentelor literare și a dezvoltării criticii literare românești. „Convorbirile Literare” vor purta mesajul Junimii în întreaga țară și dincolo de hotarele ei din acel moment, mai cu seamă în rândurile românilor din vecinătate. Casa Vasile Pogor a slujit adeseori drept gazdă a întâlnirilor, agapelor și polemicilor junimiste. Continuă să citești
