NORVEGIA OCUPATĂ DE RUSIA, ÎN ZILELE NOASTRE – … despre un serial Tv care nu-i o telenovelă. De câteva săptămâni, în Franța, pe canalul Tv franco-german Arte (care e unul dintre cele mai bune, intelectual vorbind – din păcate, el nu mai e retransmis de firmele din România) este în desfășurare un serial foarte interesant, despre care se vorbește mult în toată Europa (fiind difuzat aproape simultan în vreo 10 țări). Titlul seriei: „Occupied”. Nu e documentar, ci ficțiune. Dar o ficțiune care are legătură cu actualitatea internațională a ultimilor ani. E un thriller politic și de acțiune: imaginați-vă că, în viitorul apropiat, Norvegia decide să nu mai exploateze rezervele sale de gaz natural. Rusia profita de context și ocupă Norvegia, cu acordul Uniunii Europene (!), speriată de perspectiva unei crize de energie. Ce urmează? Geopolitică și intrigi de tot soiul, o ocupație travestită în cooperare, politicieni șantajați, ziariști omorâți misterios, teroriști pe care nu-i revendică nimeni etc. Dacă serialul va apărea pe vreun post Tv românesc (ceea ce cred că se va întâmpla), nu-l ratați.
E dintre acelea care dau de gândit. Continuă să citești
Arhive etichete: Cultură şi istorie
Radu STATE – Din dosare adunate…
Din dosare adunate; şedinţe ale PCR, în 1982
La plenara din mai a Comitetului Judeţean al PCR din Dâmboviţa se puneau în discuţie gravele abateri disciplinare constatate în unităţile economice, fapt ce condusese de altfel, la apariţia Decretului 400. Constatarea principală era că toate abaterile respective fuseseră posibile datorită lipsei de educaţie politică şi profesionalism, superficialităţii, lipsei spiritului critic al membrilor de partid, al oamenilor muncii, în general. Continuă să citești
Adrian CIOROIANU – De toamnă…
REGINA MARIA – Cine spunea că era cea mai frumoasă regină a Europei… cred că se înșela pe jumătate. Pentru ca ea era și cea mai înțeleaptă.
UN FRAGMENT – … din „Maria a României. Regina care a iubit viața și patria”, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2015: Principesa Maria de Edinburgh s-a născut la Castelul Eastwell, în Anglia, în anul 1875. Avea un frate mai mare, Alfred, şi trei surori mai mici: Victoria Melita, Alexandra Victoria şi Beatrice. Obiceiul epocii – şi plăcerea jucăuşă a părinţilor – făcea ca toate cele trei surori să aibă şi nume de alint: astfel, Victoria Melita era numită Ducky, Alexandra Victoria era Sandra, iar mezina, Beatrice, era Baby Bee. La fel şi Maria – ea era Missy. Mama Mariei, Principesa Maria Alexandrovna, era singura fiică a Ţarului Alexandru al II‑lea al Rusiei. Tatăl Mariei, Alfred – Duce de Edinburgh – era al doilea fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii şi, totodată, ofiţer în marina britanică. Maria a avut, deci, cei mai celebri bunici pe care o epocă îi putea oferi: Regina Victoria şi Ţarul Alexandru al II‑lea. Continuă să citești
Radu STATE – 1879, despre asistența medicală târgovișteană
La 1879 Târgoviştea suferea de lipsă de igienă, fapt dovedit şi de prezenţa nestingherită, pe străzi, a câinilor vagabonzi sau a porcilor locuitorilor. Faptul era consemnat de medicul–şef al serviciului sanitar, în informările periodice înaintate Primăriei; el mai adăuga că în acel an mortalitatea se menţinuse la cote scăzute, prin lipsa vreunei epidemii aducătoare de decimarea populaţiei. Continuă să citești
Adrian CIOROIANU – De toamnă
FRAGMENTE DINTR-UN INTERVIU – Pentru mine, ideea de poveste adevărată se suprapune cu istoria. Și părinții mei citeau. Îmi aduc aminte de mesele în familie când discutau cu prietenii lor, de exemplu, despre ce greșeală a făcut Hitler, pe urmele lui Napoleon, să se lase prins de iarnă în Rusia. Copil fiind, mi se părea interesant ce auzeam la masă, fără să știu cine au fost Napoleon sau Hitler. Probabil fac parte din ultima generație care a crescut cu bunicii. Din păcate, puțini dintre copiii de astăzi mai cresc cu bunicii. Și mai era ceva: acel gen de pace familială care decurgea într-un fel din programul foarte standardizat al părinților. În epoca regimului comunist, părinții mei aveau un program de la 8.00 la 16.00, la 16.30 eram la masă, sâmbăta făceam vizite și, neexistând ideea de calculator, eram mai des alături de părinți și bunici. Acum, copiii sunt mai însingurați. Au un univers al lor pe care nu poți să-l condamni. Sunt convins că imaginația funcționează la fel și în cazul lor, numai că nu cred că se face la fel de ușor trecerea ștafetei de la o generație la alta. Continuă să citești
Radu STATE – Anii 50 pentru Miliția dâmbovițeană
Au fost ani dificili pentru circumscripţiile locale ale Miliţiei din Dâmboviţa, anii 1949-1950. O nemulţumire după alta, venite din partea diferitelor categorii sociale şi exprimate încă fără oprelişti… Continuă să citești
Adrian CIOROIANU – Jurnal de vară
DIALOG ȘI LIBERTATE – Pentru toți cei eventual interesați… Prezența mea pe o listă a persoanelor considerate a fi indezirabile la Moscova îmi întărește convingerea că singura soluție pentru depășirea tuturor crizelor rămâne dialogul & libertățile responsabile – inclusiv libertatea de a spune oricărei instanțe și oricărei puteri că uneori poate greși. Chiar și de la distanță, nimeni nu mă poate împiedica să apreciez Continuă să citești
Radu STATE – Dâmboviţa anului 1946
Un aer dezolant caracteriza starea judeţului nostru, într-o vreme dominată de situaţia economică dezastruoasă a ţării măcinate de efectele războiului abia încheiat, de lipsa alimentelor sau de plata despăgubirilor către URSS.
Unul dintre rapoartele semnate de prefectul judeţului în acest an menţiona lipsurile cu care se confrunta populaţia: Continuă să citești
Adrian CIOROIANU – Un… altfel de 1 Aprilie (aprilie 1919)
Deseori le spun studenţilor mei că pietrele fundamentale de la baza Istoriei nu sunt eroii, războaiele sau marile tratate din istoria lumii. Cărămida fundamentală din care este construită Istoria este Timpul. Prin absurd, dacă timpul s-ar opri în loc, e limpede că nu am mai avea istorie şi nici istorici. Din Continuă să citești
Radu STATE – Administraţie comunală dâmboviţeană, la 1940
Prin 1940 edilii comunali aveau cam aceleaşi metehne pe care le observăm la actualii „politicieni”, „aleşi locali”, „reprezentanţii” noştri, prin votul nostru puşi în fruntea noastră, pentru a ne reprezenta interesele. Continuă să citești