către
lumea largă
cartea mea a venit
mai înainte acasă… şi
pentru că şi în lumea noastră
se mai întâmplă minuni
la începutul zborului ei
a venit zâna bună să îi poarte noroc
să o blagoslovească… Continuă să citești
Arhive etichete: poezie
Constanţa POPESCU – Trei…
În faţa acestui zid am lăsat un cântec
să mă aştepte.
Era primăvară
si sub noi cuvintele alergau
nebune de dorinţă
Atunci am început să adun:
Un zâmbet pentru tine,
Un castan pentru mama,
Pentru că mâine cine mai ştie
De vor mai cânta florile la ferestre
O casă sau un mormânt pentru aceste
Frunze moarte în care am îngropat
dragostea.
Un vis pentru mâine sau pentru mâinile
noastre inutil de albe.
Ar mai trebui să adaug
nopţile pentru caii mei singuri
sau mai bine pentru dragoste,
apoi un descântec, o ploaie
sau o femeie frumoasă şi o singură
lacrimă, ultima…
Şi atunci m-am întrebat prietene:
pentru cine cântă pietrele? Continuă să citești
Puiu JIPA – Ji-pisme de sâmbătă
Constantin CIUCĂ – Poeme
Iubita stă ghemuită într-un ou
înfăşurat într-un vis roşu
de catifea,
e învelită în vise albastre de in
visate de inima mea.
Nu ne vorbim amândoi
decât noaptea pe sub pleoape,
suntem închişi laolaltă
într-o pasăre transparentă
dusă de ape Continuă să citești
Alexandru SANDU – Trei taine
daca aș reuși să aflu
care e taina
teilor
de ce nu uită niciodată să înflorească
parfumat
la începutul verii Continuă să citești
Andrei Mihail RADU – Două poeme altfel…
iar ochii, trupul și cu mintea
îi sunt din ce în ce mai
strălucitoare.
Gagarin a fost primul care
a căzut pradă tentației de a se
întâlni cu el, dar pentru că nu
vorbeau aceeași limbă, Continuă să citești
Octavian SOVIANY – Două vechi poeme
Despre captivitatea lui Benedict.
Dulcea ispită a Basilisei.
Navigând prin ciob de steauă
-Cavalerul zis Hai-Hui –
Ascultam în ţeasta goală Continuă să citești
Mircea DRĂGĂNESCU – Alte oglinzi de nisip
1.Toată ziua
am alergat prin oraş
cu o carte de poezie sub braţ
noaptea de gardă
de ionelia cristea
toată ziua cu noaptea Continuă să citești
Constanţa POPESCU – Trei
Încerc să șterg privirea
năucă, orfană de visare
cu timpul scurs pe care-l beau
în gând încă o dată.
Nu știu de-i dulce sau amar
când sorb dintr-un izvor abandonat,
pe drumul tocit mai urc Continuă să citești
Constantin CIUCĂ – Poeme
Femeia iese din Babilon noapte de noapte
și de fiecare dată îmi aduce, în lumina lunii,
o tăblița de lut.
O înmoi în miere şi lapte
și îmi port pofticios limba pe ea să o citesc.
În semnele ei e încifrat abisul închis în sărut Continuă să citești