rar, apăsat
se aude roua curgând
pe trupul tău încovoiat
de atâta așteptare
(natură udă)
s-a făcut noapte
și în mine, și în tine
mi-am dat seama Continuă să citești
Arhive etichete: poezie
Octavian SOVIANY – Opt poeme
1.xxx
Cu bărbile mâncate de rugină
Cum adăstăm parcă lipiţi de bar
În crâşmă – ca-ntr-o ruină de uzină –
Pătrunde ruina unui proletar
Asemenea pictaţilor pe ziduri
Sub şapca lui boţită de velur
El parcă poartă fabrica în riduri
Şi comunismul scris pe bătături Continuă să citești
Puiu JIPA – Ji-pisme de sâmbătă
GABRIEL ENACHE – Cuțitul cu tEIȘ
singurătăți
nu trăiește decât ceea ce se poate descrie.
fragmente de cântece. fragmente de cărți, de poezie.
încheieturi atinse cu mâna, imagini scăpate, pierdute-n priviri.
viața într-o cameră scundă și albă, deasupra tuturor oamenilor, casa din cer. Continuă să citești
Mariana OPREA STATE – De primăvară
Hai, Primăvară! Hai!
Îndură-te de noi!
Fă-ţi din pădure-nai
Şi cântă-le duios
Florilor tale, toate…
Soarelui, să-ncălzească Continuă să citești
OCTAVIAN SOVIANY – OPT POEME
1.xxx
E Hegembardt strămoșul nostru șvab
Pe care-l știm din cărțile de școală
Călătorind incognito la trap
Pe calul său mecanic cu pedală
Și după ce-a trecut pe malul stâng
Acolo unde mâlul face spumă
E azvârlit poznaș peste oblânc
De alezanul poate pus pe glumă Continuă să citești
CONSTANȚA POPESCU – DOUĂ
Încredere
Deschide primăvara degetele lungi
de verde pictat pe muguri, pe frunze.
Razele calde ale dimineților,
picură pe umerii uitării
și floarea începe să coloreze
gândul cu refrenul ei ascuns. Continuă să citești
GABRIEL ENACHE – Cuțitul cu tEIȘ
ecorșeuri
m-am zidit în mine cu pietre tăcute iar acum din ele se revarsă
foșnind sângele meu. și încet se formează albii tăcute unde tac peștii și mor.
toate acestea au coborât în mine și ochii mei îndepărtați mă privesc, mă văd
mai departe cu tot cu trupul meu ce desfăcut, curbându-se-n cuvinte
devine minuscul, ușor încăpător în micile tipare și lucitor sau transparent Continuă să citești
GABRIELA MARIN – AM ÎNȚELES
Înfrânți victorioși noi revenim
Când curcubeul în clepsidră crește
Ni-e lacrima argint și ne uimim
Când ochiul nostru nu ne mai găsește Continuă să citești
MARIA STĂNESCU – SĂ MĂ-NȚELEGI
O flacăra pâlpâie-n candela mică.
E- atât de ușoară lumina ei caldă
Ridică o umbră pe icoana de sticlă,
Și-o lacrimă fața Maicii o scaldă. Continuă să citești