Arhive etichete: poezie

Constantin CIUCĂ – Cele mai frumoase poezii

Constantin Ciucă

ciuca_briz-briz

Exerciţiu de dispariţie

Mă așez în luntre
cu faţa în jos
să trec dincolo.

Sunt atent:printre coastele transparente ale bărcii
văd cum din icoane
sfinţii
la care mă închinam
se desprind
şi se scufundă lent.

Plouă,
peste tot.
În gât, în inimă, pe spate
îmi cad marile ploi de stingere a zeilor,
idolii plutesc în derivă…

În frizeria din colț
Cristos îşi tunde pletele şi barba.

Cum trec eu întins în luntre
în umeri şi-n femure, ca dintr-un mort,
simt încolţindu-mi iarba.

ciuca_briz-briz

Clipă

frumoasă întâmplare a mâinilor mele
când te ating,
frumoasă întâmplare a ochiului meu
când te vede.
Degetele mi se aprind şi se sting
pipăind lumina curbată pe chipul tău.

De fiecare dată când pleci
un tânăr din mine, înalt,
sare în faţă şi se repede să se potrivească
pe umbrele tale
de pe ziduri, de pe copaci, de pe asfalt.

ciuca_briz-briz

O privire spre cer

Uite, tu să stai aici,
eu acum îți ating trupul cu mâna.
Înghite-ţi cuvântul,
nu spune,
poftim cununa!

Acum stăm bine,
poftim podoabe!
Auzi liniştea peste noi
straturi, straturi,
cum cade?

Atinge-mi trupul cu mâna,
eu am să îţi iau durerea
să o duc mai departe.
Înghite-ţi cuvîntul,
nu spune!

Uite cum trec peste noi: Pământ, Lună, Marte.

ciuca_briz-briz

Adolescent cavaler

Adolescent cavaler
la șold cu o spadă îngustă
tropoteam în galop
pe sub spice de grâu şi flori albastre de câmp,
eram pe rând
greier, şopârlă, lăcustă,
avânt şi evaporare,
plasă de fluturi,
copac drept,
copac strâmb.

ciuca_briz-briz

Singurătate

Sub cearceafuri de plumb
pe o pernă de cărbune
se culcă inima mea
răsuflând greu pe gura aortei
sângele gros.
Moale ea se întinde pe salteaua de os
a spinării.

Împletind panglici negre
infirmiere nebune
îi cântă melodii de prisos.

 

Ioan VIȘTEA – Poezie

ioan_vistea_701. SFÂRȘTUL SERBĂRII

familiei Stoiciu, tocmai aflată într-o prelungită vacanţă.

Alviţele ne-mpreunau aleile cu barba.
Deveneam ai vacanţei în curs prozeliţii.
Nebunul cu fluierul păzea cu sfinţenie iarba,
să n-o atingă, cu tălpi de ciută, moi, îndrăgostiţii.

În mansarde ploua. Trăgeam cu singurătatea în ciori.
Tot anul ne împinsese de la spate nevoia.
Pe cărţile poştale aplicam de un leu lipitori,
şi ne tratam cu verdele pădurii paranoia. Continuă să citești

Andreea GHICA – Dintr-o carte în devenire…

andreea_ghica1.băi, am o problemă cu brăduții de mașină
mereu mă întreb cine naiba a inventat
brăduții de mașină
nu-mi pot imagina de ce ai face un brăduț de mașină
serios, chiar nu pot, poți să râzi cât vrei
dar când îl văd cum se mișcă plictisit
în stânga în dreapta
îmi vine să dau cu el de toate geamurile
brăduții de mașină ar trebui să fie interziși
și cred ca ar trebui să fie interzise și săruturile lungi
din Pasajul Unirii Continuă să citești

Constantin CIUCĂ – Cele mai frumoase poezii

Constantin Ciucă

SAMSON ȘI DALILA

Eu, dacă nu ating pământul cu bocancii, nu mă simt bărbat.

Cum îi stătea lui Samson puterea în plete, aşa îmi stă mie în bocanci.

În bocanci sunt leu!

Dă-mi însă o pereche de papuci de casă și fă-mi un ceai fierbinte.
Și ți-ai făcut rost de un căţeluş pupăcios.

 

ARITMETICA DESPĂRȚIRII

Oamenii se rup unul de celălalt

ca şi cum ai rupe cifra 1

in două cifre mai mici,

tot de 1,

stinghere,

care nu îşi mai găsesc apoi locul potrivit

în nicio altă numărătoare.

 

NOROC

Dintre toate vagoanele

prin care am trecut,

cel mai groaznic scârțâie, zăngăne şi huruie

asta în care m-am oprit.

Vagonul de dormit.