Arhive etichete: proză

Gheorghe SCHWARTZ – Proza de sâmbătă

gheorghe_schwartz_72

1.E bine sau e rău să-ţi rupi o mână?

Prima pildă a mâinii rupte. În mod obişnuit, spunem că e rău să-ţi rupi o mână. Gheorghe Roşu şi-a făcut bagajele şi, fluierând vesel, s-a îndreptat spre uşă. Totul părea luminos în dimineaţa aceea, iar perspectiva croazierei mult visate, iată, părea foarte aproape. Numai că Gheorghe Roşu s-a împiedicat de prag şi a căzut peste voluminosul geamantan. Nici vorbă să mai plece în croazieră, trebuind să se mulţumească doar cu un pat în spitalul unde a fost operat. (Şi n-a fost o operaţie tocmai fără complicaţii…)
În mod obişnuit, spunem că e rău să-ţi rupi o mână. Dar pentru Willy Reisz, accidentul acela a fost mană cerească: l-a scutit să meargă la unitate în zilele acelea cumplite, când toţi colegii lui au trebuit să muncească, timp de două luni, paisprezece ore pe zi. Continuă să citești →

Ioan VIȘTEA – O povestire

ioan_vistea_70

O proză scurtă, fără nicio legătură cu asasinarea lui Boris Nemţov, chiar dacă, în percepţia publică, titlul se potriveşte tragicei întîmplări de la zidul Kremlinului.

  

O CRIMĂ PERFECTĂ

Pe strada Eternităţii din oraşul S., chiar la lumina zilei, s-a petrecut o cumplită tragedie. Un ornament în formă de cap de leu, din piatră, se desprinse cu de la sine putere de pe frontonul clădirii pe care scria „Anno Domini 1921” şi în traiectoria sa spre trotuar, lovi în cap o femeie. Femeia muri pe loc. Şi pentru că „făptaşul” zăcea făcut şi el ţăndări lângă trupul însângerat al femeii, localnicilor nu le rămânea decât ca printr-o căutare minuţioasă, de detectivi particulari, să găsească, cum, necum, vinovatul. Continuă să citești →

Octavian SOVIANY – Sovianysme

Am fost un copil reușit?  (23)

octavian_soviany_70Sunt un monstru: sunt sărac, sunt scriitor, sunt hetero, fumez, am băut, mi-au plăcut femeile, mănânc carne, mi-am făcut teza de doctorat pe bune, am un nivel de instrucţie relativ ridicat, nu fac greșeli de ortografie, mama a fost pe jumătate unguroaică…. dar îmi place de mine așa cum sunt… Continuă să citești →

Teodor Constantin BÂRSAN – Pătura realității

Atunci când eşti chel, lefter, ţechinless, când bagi mâna frustrat în buzunar şi vezi că mai ai doar un leu, un leu 50, atunci când mergi pe stradă cu capul în pământ căutând câţiva lei să-ţi cumperi o şaorma, kebab sau o ciorba de văcuţă, atunci când cunoşti umilinţa, atunci începi să te pui în locul tuturor amărâţilor. Asta, cel puţin funcţionează la mine. Că mulţi dintre voi sunteţi nişte viermi egoişti şi nu pricepeţi chestia asta, e altă treabă. Dar cei care aveţi puţină inimă mă înţelegeţi ce sunt şi cine sunt în momentele alea. Vă spun eu cine sunt. Sunt femeia de la colţ care vinde flori pe 0 grade, sunt baba îngheţată din piaţă, sunt mama care îi spune fetiţei că nu îi poate cumpăra hăinuţa şi ciocolata care şi-o doreşte, sunt fetiţa care deşi are lacrimi în ochi îi spune mamei că nu-i nimic şi o strânge de mână. Sunt curva aia de pe centură de care râdeţi toţi şi o batjocoriţi, sunt curva asta care îşi vinde trupul odată frumos şi curat, neînsemnat de vânătăi, sunt curva asta care o vedeţi la ştiri moartă într-un şanţ, sunt dansatoarea de la night club care pentru un ban e nevoită să renunţe şi să uite de dragoste, frumuseţe, flori şi sentimente şi să devină un obiect fără suflet. Continuă să citești →

Ionuţ CRISTACHE – Fragment de roman: Unde să punem singurătatea?

Unde să punem singurătatea? (roman în  lucru)

71_cristacheOrice asemănare este întâmplătoare. Aș fi putut să fiu acolo… Teribilul accident de avion din Alpii francezi… 15 aprilie 2015… La 10.32, controlorii aerieni francezi încearcă să contacteze aparatul. În zadar… În avion, aproape în același timp, sună o alarmă. Curând după aceea, se aude o „izbitură”, ca și cum cineva încerca să intre în cabina de pilotaj, scrie ziarul Bild. Apoi vocea pilotului: „Pentru numele lui Dumnezeu, deschide ușa”. Lubitz s-a blocat în cockpit, singur la comandă. În avion, pasagerii încep să țipe, notează ziarul.  Continuă să citești →

Radu PĂRPĂUȚĂ – Povestitorul

Radu_Părpăuţă_2PE COPOU  –  În sus şi-n jos pe bulevard, un Nevski Prospekt al orașului nostru, unduiește o mare de fete şi băieţi în blugi, noua uniformă a tineretului: benevolă şi globalizantă. Seara tihnită de toamnă, leşioasă şi leşinată ca o proză de Simirad, este salvată de valurile de blugi, care se revarsă la vale, spre statuia lui Eminescu, ce urmărește cu mîinile aduse a închinăciune frumuseţile filiforme şi mai trupeşe îmblugite. O mare albastră de blugi: şi spălaţi, şi prespălaţi, şi decoloraţi, şi frumos călcaţi, şi revoluţionar nespălaţi, şi „blugi lişenţî”, cum spunea moldovineşte colega mea din Hârlău, şi rupţi, şi flenduriţi dinadins, cu floricele, cu cănăfiori de mătase şi cu alte bibiluri. Iar la blugi – adidaşi, dar, fireşte, şi pantofi cu ţiu ascuţit şi cu toc, toc cît mai înalt (nu strîmba din nas, cititorule, acum tot mai puţini sîntem aceia, care credem că blugii cu pantofi ultraeleganţi înseamnă ţopenie). Continuă să citești →

Octavian SOVIANY – Am fost un copil reușit? (22)

octavian_soviany_70Sunt un monstru: sunt sărac, sunt scriitor, sunt hetero, fumez, am băut, mi-au plăcut femeile, mănânc carne, mi-am făcut teza de doctorat pe bune, am un nivel de instrucţie relativ ridicat, nu fac greșeli de ortografie, mama a fost pe jumătate unguroaică…. dar îmi place de mine așa cum sunt…

22. E foarte adevărat că o nenorocire nu vine niciodată singură. Scăpasem de hepatită, nici la grădiniţă nu mă mai trimiteau deocamdată. Între timp se făcuse iarnă. O iarnă cu un Crăciun sărăcuţ (moşul mi-a adus cel mai scund brad pe care îl primisem vreodată) şi cu o noapte de Revelion agitată care s-a terminat, ca de obicei, cu un mare scandal: bunică-mea conchisese că părinţii mei sărbătoreau mult prea gălăgios trecerea dintre ani. A doua zi atmosfera era în continuare foarte tensionată: priviri duşmănoase, figuri încruntate şi puse pe harţă, declaraţii tacite de ostilitate. Continuă să citești →

Nicolae STAN – Donația (fragment de roman)

nicolae_stan_70( Fragment din romanul Agonia lui Constantin, aflat în lucru)

 

 

Eşti locuitorul ales al unei temniţe luminate, destoinic scoborâtor din Adam!

În mâini ţii cartea deschisă a lumii, în care vezi cu claritate munţi şi dealuri, stânci şi văi, coline şi ape, grădini bogate împânzite cu plante şi flori. Gustă-le fără oprire! Numai gustul este prezent, doar el dă valoare lumii aşternute în faţa ta. Continuă să citești →

Ionuţ CRISTACHE – Cercei în buric – episodul 13 (ultimul)

Ionut_Cristache_centerAcest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…

 

Duminică, ultima zi, a zecea…

–E totul gata, i-a spus Matei Constantin Palin încă de la prima oră. Jucăm diseară cu sala plină, va trebui să filmați și în oraș, Dominic e mai mult decât un personaj de poveste. Ne-ar mai fi trebuit de vreo patru ori mai multe bilete.

 Dana a ajuns prima la redacție, nenea Ginel, paznicul din parcare, a întâmpinat-o pe scările mari de la intrare. Continuă să citești →

Radu PĂRPĂUȚĂ – Povestitorul

Radu_PărpăuţăGARA  DIN PIATRA  OLT –  Ați fost vreodată în gara Piatra Olt? Eu am fost, ferește-mă, Doamne, să nu mai ajung acolo! O chichineață puturoasă, înăbușitoare în miezul nopții de vară. Muște peste tot, zburând bezmetice și așezându-se cu precizie direct în nara ta sau roind în jurul gurii cu spume a unei doamne cu fustă înflorată, care dormea pe o bancă răpănoasă (doamna și fusta) din sala de așteptare. Altă doamnă cu fustă înflorată și păr îmbâcsit se scărpina în fund… Am ieșit afară să mâncăm, era un părculeț rahitic acolo. După ce am pus toate pe un ziar, am înțeles de unde venea sunetul unui mișunat abia auzit, dar tenace. Erau gândaci peste tot: negri ca niște felahi care lucrau la ridicarea piramidelor lui Hufu, Hafra și Menkaura (sau, mai degrabă, la distrugerea lor) În văzusem și în sala de așteptare (să-i spunem așa din lipsă de alt cuvânt), erau cu miile, unii cât unghia, alții de dimensiuni ce întreceau imaginația unor biologi nebuni. Am strâns repede ziarul cu alimente asediat și ne-am întors flămânzi pe peron. Mai aveam trei ore de așteptare… Continuă să citești →