Recunosc, n-a fost cu intenţie răsfoirea acestui dosar…
S-a întâmplat să-mi folosească la rezolvarea unei petiţii oarecare, fără legătură cu paginile care mi-au atras aproape instantaneu atenţia. Se afla, ce-i drept şi sub semnul romanului lui C. D. Florescu, citit cu puţin timp în urmă, Zaira. Familie cu rădăcini trainice, cu impact asupra oamenilor şi locurilor, nevoită să-şi vadă călcat în picioare dreptul de a deţine ceea ce îţi spunea bunul simţ că-i aparţine; să asiste neputincioasă la împărţirea pământurilor, imobilelor, lucrurilor personale…Să dea declaraţii peste declaraţii, să solicite demn şi civilizat, cu argumente şi fără greşeli de ortografie. Poate doar cu vagi urme de franțuzisme adaptate…nu neapărat dovada „nasului pe sus”. Continuă să citești