Era din altă viață

Cineva a inventat orașe albe,

zile colorate,

pe cărări negre…

și totul se învârtește

atât cât trebuie ca să rezistăm.

Dimineața ne amenință cu o moarte, Continuă să citești →

1.Se prăbușesc anotimpuri peste noi

Noapte, pictezi cu picuri de neagră catifea
urmele pașilor abandonați,
pe alte cărări de culoare.
Nu m-ai întrebat ce culoare am ales,
ca să-mi găsești cărarea,
nu ai știut că noapte și zi,
sunt una și aceeași, în calendarul dorului
și doar așteptarea se rostogolește
prăbușind anotimpurile peste noi…
când devenim în ce în ce mai albi
și transparenți,
iar eu cenușăreasa cu rochia de stele
și conduri de noapte,
sunt tot acolo de la începutul iernii,
așteptând zăpada să ne albească de păcate
și așteptări… Continuă să citești →

1.Se prăbușesc anotimpuri peste noi

Noapte, pictezi cu picuri de neagră catifea
urmele pașilor abandonați,
pe alte cărări de culoare.
Nu m-ai întrebat ce culoare am ales,
ca să-mi găsești cărarea,
nu ai știut că noapte și zi,
sunt una și aceeași, în calendarul dorului Continuă să citești →

1. Rodului meu

Am făcut sămânța,
am crescut-o, i-am sprijinit cărarea
și a devenit rod, bogat, semeț…
bucuria a acoperit cu mult strădania
și asta mi-a anesteziat prevederea
că nu ești al meu, ești dar al vieții,
ca să câștige învăluitor, profitorii… Continuă să citești →

Operație pe iubire

Ferestre, bilete de zbor spre visare
nu au niciodată perdele
ca să nu se împiedice gândul în ele
ca să nu omor dorul restant
din alt ciclu de zbor. Continuă să citești →

Pe un taler de balanță 

Hai, surprinde-mă, aruncă fericirea în mine,

cu nopțile și zilele, toarnă bucuria flămândă

pe timpul ucis. Continuă să citești →

Mai urc cu greu

Încerc să șterg privirea
năucă, orfană de visare
cu timpul scurs pe care-l beau
în gând încă o dată.
Nu știu de-i dulce sau amar
când sorb dintr-un izvor abandonat,
pe drumul tocit mai urc Continuă să citești →