Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…

salut, a reuşit ea în cele din urmă să vadă, sunt miruna, ultima soţie a eroului vostru, din lunga lui listă de neveste. sper că ai aflat despre mine, dacă nu, uite, îţi povestesc acum. m-au sunat din ţară părinţii mei şi am reuşit să văd ultima emisiune la nişte prieteni care au o antenă specială şi prind postul vostru pe canalul… nu ştiu cum internaţional. ceea ce văd şi aud pe mine nu mă miră deloc, dominic e un actor mare, dar omul din el e plecat cu sorcova, cum se spune. știu că greşesc, sunt încă supărată pe el, de fapt îl iubesc foarte mult, au fost anii mei cei mai frumoşi lângă dominic, chiar dacă destul de puţini. te-am văzut, de fapt, în două dintre emisiunile voastre, atenţie, eşti în pericol, să nu cumva să te îndrăgosteşti de el. o să-i treacă, a mai avut zile asemănătoare, dar nu atât de pline de uitare cum văd eu că stau acum lucrurile. e o întreagă istorie rămasă în urma mea şi a lui dominic, sper să ţi-o pot trimite într-un mesaj peste două zile, e cam mult de scris şi nici starea mea sufletească nu e în ordine. mă gândesc la el şi cred că ştiu ce să vă îndemn să faceţi tu şi doctorul din spital. frumos bărbat, dacă nu te superi pe mine, am impresia că te place… iartă-mă, de aici din canada am început să te simt ca pe o prietenă mai tânără, nu uita că sunt actriţă şi eu am citit pe chipul tău trăirile pe care le ai şi felul în care te-ai implicat în emisiunea pe care o faci. ai găsit şi personajul, pentru că dominic e un tip unic, gândeşte adesea monstruos, dar ştie să se oprească, nu sunt mirată că s-a închis, acum, într-un singur timp al vieţii lui, o să iasă de acolo. am o scrisoare de la el, am primit-o acum două luni, în care spune că dacă tot ceea ce este creat de om este reproductibil, atunci şi noi suntem la fel, reproductibili şi falsificabili. în seara în care mi-a scris el jucase un rol nou, am aflat că a avut un succes mare, s-a vorbit mult despre spectacolul acela. spune tu, miruna, mă întreba el, ce este teatrul până la urmă? acţiunea lui e directă, iar aura personajului nu poate fi despărţită de cea a actorului. de când îl ştiu l-a frământat relaţia lui cu timpul, avem câteva experienţe din scurta noastră căsătorie despre care trebuie să-ţi vorbesc, adică să-ţi scriu. îi plăcea să repete adesea că o mâncare bună valorează mai mult decât un cer înstelat. fac eu pe deşteapta, dar sunt tulburată şi cam speriată. mă uit prin jurnalul meu şi prin hârtiile cu care am venit de acasă. o să primeşti peste două zile toată povestea, merită să o citeşti. dacă tu crezi că te poţi folosi de mesajul meu, ai voie s-o faci. gata, oricum am început să plâng şi numai pe scenă lacrimile mele sunt false. îmi place de tine, miruna. Continuă să citești →