Arhive autor: Cultura de sâmbătă

Marius Alexandru DINCĂ – Ce-i al tău e pus bine

 

Alexandru_DincăAm senzația că multă vreme am trăit în multe planuri, dar nu m-am găsit potrivit cu vreunul din ele. Poate că așa fost. Eu mă știu persoana care a avut o grămadă de obiective, voiam să caut confortul în altă parte, iubeam ceva, apoi altceva, căutam liniștea, dar nu în mine ci cu totul  într-o altă parte. Fiecare început mă speria, mă făcea nesigur pe propria ființă și după ce trăiam bine unele momente mă așteptam să fiu zdruncinat de un final dureros și dramatic. Totuși am învățat să iubesc noutatea și neobișnuitul, surpriza și riscul și până Continuă să citești →

Alina PREDA – Un vârf înşelător şi nişte ochi albaştri

 

cs_logo_sq-300Ştiai că o simplă privire schimbă totul, o privire albastră, adâncă, vie şi ameţitor de colorată, de sclipitoare, pentru că ea singură, fiind albastră, reuşeşte să-şi întindă acea rază plină de vitalitate, cu inflexiuni verzi peste griul ciudat de străin, peste dâra opacă a unor ochi reci, a căror privire nu mai este de mult nici albastră intens, ca atingerea fierbinte a unui cer de vară, nici albastră palidă, tăcută, nici măcar albastră….. Continuă să citești →

Andrei Mihail RADU – ¾ din mine

Andrei Mihai Radu 55Sonor în registrul grav, mediu sau acut? Sau toate trei deodată? Începe reprezentația. Armata muzicală se „armonizează” cu notele. În sală-frenezie. Cine a fost aici? Lume. Multă lume. Artiști nebuni de care sunt mândru. Sufletul mi s-a transformat într-o tonalitate plină de iubire si dăruire, special pentru cei din sală. În cazul meu – cele din sală – scaunele. Melodia are deviație de sept. Probabil de aceea respiră greu vocaliștii. Sunt eu dirijorul? Sau alerg cumva pe portativ? Ah, am înțeles. Sunt o notă. Iată că urmez să fiu cântat de trompetiști. Ah, a fost bine. Continuă să citești →

Leontina GRIGORESCU – Dorințe

 

cs_logo_sq-300Uneori, tot ce avem nevoie este un cont bancar cu o suma impresionantă de franci elvețieni, că tot sunt celebrii în ultima perioadă. Ce am face cu banii? Cred că asta e o întrebare retorică. Cred că fiecare a visat cu ochii deschiși cel puțin o dată. Prin urmare, variantele sunt multiple. Am vrea o vilă cu piscină, un bolid în garaj, să zicem ăăăă… un Range Rover ar fi rezonabil. De asemenea, după cum știm, cel puțin în cazul femeilor, diamantele sunt cele mai bune prietene, așa că nu putem să le ținem departe de noi. Continuă să citești →

Mihai Robert LUNGU – Efemera fericire

 

cs_logo_sq-300Fericire. Un cuvânt mult prea puternic pentru un adolescent de 17 ani ar spune mulți, un subiect foarte des discutat și cercetat și totuși fără prea mult tărâm cucerit în acest domeniu. Oameni mari și-au dedicat viața pentru a găsi o cale, o metodă universală către o fericire veșnică, când răspunsul se află în mâinile noastre.

 Suntem născuți cu rețeta fericirii, dar pe parcursul dezvoltării noastre intervin mai mulți factori care o dau uitării. Nu degeaba este ridicată în slăvi și apreciată pretutindeni frumusețea copilăriei, motivul din Continuă să citești →

Sabin RUSU – Despre oameni şi nori

 

cs_logo_sq-300Se spune că viaţa ne oferă ce merităm. Dar, dacă nu merităm ce primim şi alţii nu primesc ce merită?

 Îl priveam tăcut. Chipul îi era palid şi însângerat. Era în viaţă. Dar striga, repetând ceva la nesfârşit. Nu înţelegeam ce spune. Oare conta? Mă întreb ce păţise. Părea un tânăr chipeş. Părea, poate chiar fusese. Înalt, slab şi parcă, nelămurit. Nelămurit de ceva. Şi se uita într-un singur punct. Îl fixa cu privirea.

 – Sabin Alexandru, strigă asistenta. Continuă să citești →