Cum trebuie să acceptăm ceva ce nu ne place? Cum ar trebui să reacţionăm în momentul în care aşteptările noastre nu sunt atinse? Ar fi mai bine, evident, să nu ne mai stabilim nişte etaloane pe care ceilalţi să le îndeplinească. Până la urmă, nimeni nu e obligat să acţioneze după cum ne dorim noi. Cel mai bine ar fi, probabil, să impunem imaginaţiei noastre nişte limite, şi prin urmare, nu ar mai există dezamăgirea atât de des întâlnită şi atât de enervantă. Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Andrei Mihail RADU – Nu a rămas nimic de făcut…
„Omul este un animal curios cu inima în bătaia vântului” se aude deodată din gura lui Ion Anapoda. Totul a început la Arcub, într-o seară plină de oameni de toate vârstele, într-o sală de teatru sufocantă și a ajuns exact în momentul de față, în trenul de 5:30, cu Hibernalia în mână, cu bătrânelul resemnat din fața mea, îmbrăcat tot în negru, cu mâna dreaptă, palidă și incoloră, așezată ușor, pe piciorul-sprijin, și cu luna pe cer, în întunericul unui noiembrie aproape apocaliptic, când tot ce mișcă în univers sunt oamenii din tren, și nașul care ne verifică biletele luate cu legitimația de student. Continuă să citești
Gabriel ENACHE – Radu Sergiu RUBA…
Ascultând amintirea, trăind literatura.
Radu Sergiu Ruba, O vară ce nu mai apune, Editura Humanitas, București, 2014.
Radu Sergiu Ruba este un scriitor care se ascultă cu mare, cu mare atenție, este un scriitor care se aude și care nu obosește redând ceea ce, prins în/de puterea evocatoare de care dispune, nu poate rămâne nepovestit, nu poate lâncezi acoperit de uitare. Prin volumul „O vară ce nu mai apune”, suntem transportați, purtați de vraja unui ghid foarte atent și foarte implicat, într-o lume care, așa descrisă, își continuă existența firesc și alături de lumea care a continuat-o, de personajele ce au mers mai departe și au continuat povestea lor. Continuă să citești
Alexandru TUDOR – Ca într-o oglindă
Alexandra NEAGU – Un poem
Mesaj pentru tine
Acoperă-mi inima firavă şi uscată de vânt,
Acoper-o cu grija unui simplu cuvânt,
Lasă-ţi mâinile într-ale mele;
Acum să plecăm spre nicăieri,
Dulce plăcere! Continuă să citești
Roxana CLOPOTARU – Urme de umbre
Oraşul e mai gol fără acei paşi grei şi zgomotoşi… Acei bocanci plini de noroi care merg în fiecare dimineaţă într-o singură direcţie… El încă e copil, are tălpile curate, Dar mama, tata… bocancii lor s-au cam îngreunat… Au avut şi ei bucurii, dar demult… Acum au rămas doar poveşti de spus la flacăra candelei… Dar totuşi, e el, e copilul… Inima lui nu e ca perechea de bocanci care îşi curăţă noroiul când trece printr-o băltoacă cu apă de ploaie, Nu ştie încă să schimbe vitezele atunci când gândul accelerează prea puternic… Şi merge singur la şcoală, pentru că mama şi tata muncesc… Continuă să citești
Alexandra Mihaela IONICĂ – „Viaţă fără limite”, de Nick Vujicic
„Indiferent de problemele cu care te confrunţi, tu eşti binecuvântat cu capacitatea de a găsi o cale pentru a birui dificultăţile.” Acesta este un prim citat pe care îl folosesc ca reper de când am terminat această carte motivaţională. Nick este un bărbat, dar nu ca oricare altul. S-a născut fără membrele superioare şi inferioare, dar acest lucru nu l-a împiedicat să arate lumii întregi că viaţa poate fi trăită şi altfel. Atitudinea pe care o descrie este una ce îţi inspiră curaj să treci peste obstacolele vieţii: „Speranţa este un catalizator. Ea poate dărâma obstacole. Când continui să lupţi, refuzând să te dai bătut, începi să iei avânt. Speranţa creează posibilităţi pe care nu le-ai fi anticipat vreodată”. Continuă să citești
Andrei Lucian PĂUN – Despre filme și finanțe
Când vine vorba despre filme, concepția generală le percepe îndeosebi spiritul boem intrinsec. Acesta stă în munca actorilor, a scenariștilor și a regizorilor. Aceste trei entități alcătuiesc, de regulă, „nucleul nonconformismului”, fiindcă restul este doar o afacere. În spatele filmelor stau mari studiouri și distribuitori de film, filiale ale unor mari corporații mass-media, care sustrag divertismentul convențional din ecuație și-l preschimbă în propria lor distracție: profitul. Continuă să citești
Daria Grațiela ORBOIU – Cum să-ți dai seama că faci parte dintr-o relație toxică?
Pentru cunoscători este foarte ușor să-și dea seama că fac parte dintr-o relație toxică, însă pentru un om obișnuit, care nu are nicio idee despre ce înseamnă toxicitatea într-o relație, este ca și cum ai încerca să-ți dai seama câte fire de iarbă sunt pe o pajiște. Din punctul meu de vedere, este foarte ușor în momentul în care ai auzit măcar o persoană vorbind despre așa ceva, dar este foarte dificil să fii capabil să spui STOP. Eu consider că este vorba chiar de toxicitatea atașamentului. Atașamentul înseamnă nevoie. Este acea dependență de persoana de lângă tine, atunci când în lipsa acestui om te simți gol. Este atunci când nu te mai consideri atât de bun, dar și când vrei să-ți fie mereu aproape. Când tu crezi că acel om este motivul existenței tale, exact în acea clipă ar trebui să te consideri total vinovat de propria greșeală. Continuă să citești
Gabriel GUȚOIU – Un poem…
„Moartea trăiește simultan cu viața,ca două ape ce curg una lânga alta si care cateodată se intersectează.” (Ben Okri – In Arcadia)
Unde oare?
Oare atunci când murim ne moare și sufletul? Continuă să citești