1.Joseph Conrad, „Heart of Darkness”, Penguin English Library, 2012, 124 de pagini

Citit, mai nou, în termenii criticii postcoloniale, drept un roman scris din perspectiva colonizatorului, „Heart of Darkness” rămâne, totuşi, un text a cărui valoare depăşeşte capacitatea ideologiei de a privi, câteodată, lucrurile răsturnat. Povestea începe pe un vas de croazieră pe Tamisa, unde Marlow le povesteşte prietenilor despre aventura lui în Congo. Acolo, Marlow intră în contact, deopotrivă, cu nativi folosiţi ca sclavi şi lăsaţi, la primul semn de boală, să moară, dar şi cu un european (domnul Kurtz) care, orbit de ideea de a aduna cât mai mult fildeş, îşi pierde uzul raţiunii, lăsându-se idolatrizat, asemenea unei zeităţi, de către diverse triburi locale. De remarcat desele pasaje în care, în ciuda poveştii şi dramatismului ei, naratorul descrie peisajele ca fiind dominate de… linişte. Pe tot parcursul textului, voluntar, de vreme ce există pasaje explicite în acest sens, Conrad adresează cititorului o întrebare uneori abrupt formulată, alteori subtil articulată: în relaţia colonizator – colonizat, cine e sălbaticul? Continuă să citești →