Arhive etichete: Invitaţi la Cultura de sâmbătă

Dorin TUDORAN – Certocrația

Photo blog 7O lecție pentru lumpenelite

Niciodată vorba “New York-ul nu este America” nu s-a dovedit mai crunt dar mai sănătos adevărată decât în ziua de 8 noiembrie 2016. Metropolele politice și intelectuale, sofisticata industrie a prognozei politico-electorale, The Punditry – clubul autodeclaratei monarhii absolute a Priceperii, nenumăratele ciupercării de seră politologică, marile, arogantele și profund coruptele centre de putere din mass media etc. s-au trezit contrazise de o realitate pe care au ignorant-o, contrafăcut-o și livrat-o drept singura acceptabilă, singura politic-corectă. Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului, noiembrie…

Liviu Antonesei1. „România educată” 2016 – 350.000 de analfabeți

Excelent articolul lui Patrick Andre de Hillerin în ceea ce privește documentarea și diagnosticul pus învățămîntului românesc. De la 245.000 de analfabeți în 2011 la cifra de acum e un salt spectaculos, ca să nu mai spun că și vechiul bilanț e terifiant. Abandonul școlar a ajuns la 19%, prin urmare unul din cinci copii/ tineri renunță la școală. Mai sunt și cifrele privind trecerea examenului de bacalaureat. Sînt însă mai puțin convins de valabilitatea soluțiilor propuse de autor, parte sînt utopice, parte din motive ce țin de principiul drepturilor cîștigate. Din acest motiv, postez alături și textul lui Mihai Radu, care pune niște bemoli, relevînd măcar foloasele aduse respectivele servicii publice de niște salarii decente pentru salariații din sistemul medical și de învățămînt. Continuă să citești

Constantin VAENI – În calea lupilor de ieri și de azi

Constantin_Vaeni_21.O mâhnire – Și din păcate, asta s-a și întâmplat deja și continuă să se întâmple, și pe la noi și prin lumea larga, într-un ritm frenetic, îngrijorător… Prea mulți actori și actrițe au devenit, sau devin foarte repede după „intrarea în pâine” histrioni, într-o economie de piață delirantă și, mai nou, pierzându-și reperele și cauza, se prind tot mai des și în tot felul de „Ciuleandre politice”, bătând și ei pământul larg de prin iarmarocurile, cu specific autohton, în care evoluează degeaba! Iar Teatrul – după cum spunea cu amărăciune marele regizor Peter Brook – e în pericol „să se transforme, pe zi ce trece tot mai mult, în… Supermarket”. Și filmul într-o înșiruire de… „selfi”-uri, bune pentru postat pe net… Continuă să citești

Cătălin STRIBLEA – Foc încrucișat de… noiembrie

 Fotografia de profil a lui Catalin Striblea1. Tu ce faci când Negoiță și Trump nu plătesc taxe?

Fiscul a început controale pe la asociațiile de proprietari din România. Sunt urmăriți cei care au chiriași în apartamente. Și Fiscul vrea să vadă câți dintre aceștia își plătesc taxele. Dragoș Doroș, șeful ANAF spusese de ceva vreme că urmează treaba asta. Fiscul din România spune că ”nedeclararea unor sume modice” a ajuns un fenomen îngrijorător în România. Elanul acesta administrativ s-a mai produs de două ori. O dată în 2009 și o dată în 2011. Continuă să citești

Nicolae STAN – Ceață pe…Tamisa?

https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xla1/v/t1.0-9/12301455_10205339429908092_7254128328591845218_n.jpg?oh=c9a2049cc2a51557d756e1cbecd1a1d9&oe=57E5316B&__gda__=1469967805_00781d2dddfab966de06132200185ae9Ziua s-a sfârşit. Cade noapte rece şi grea. O prospeţime supraumană răsare deasupra pământului. Cerul sumbru, ca un capac final, acoperă etanş marginile lumii căzute. E linişte.

XXX – Cum să sondezi această creatură ieşită din miezul sinelui său, plonjând în afara sa, în instrumentarul tehnologic atât de comod, de călduţ? Cum să descrii acest străin pentru sine însuşi, şi nu pentru lume, acest ins cufundat anonim printre ceilalţi? Cum să scrii despre această termită de metrou, care nu ştie către ce se îndreaptă, pentru că nu-şi mai pune întrebarea? Iată de ce sunt uimit de cât de mult(e) se scrie azi şi cât de rapid?! Continuă să citești

Costin TUCHILĂ – Punctul pe cuvânt

Fotografia de profil a lui Costin TuchilaRossini şi ironia sorţii

Ironia sorţii nu l-a ocolit pe maestrul operei bufe. Biografia omului şi biografia artistică a lui Rossini îndreptăţesc, dincolo de nu puţinele referinţe anecdotice, asemenea afirmaţie. Nu e oare o ironie să te naşti pe 29 februarie? Rossini îşi aniversa aşadar ziua de naştere o dată la patru ani. După o operă seria, Demetrio e Polibio, scrisă pentru tenorul Mombelli, în adolescenţă, în 1806 (dar jucată abia în 1812), debutul lui Rossini este făcut cu o operă comică, La Cambiale di matrimonio (Poliţa căsătoriei, Veneţia, 1810), pentru ca, după aproape 20 de ani, cariera teatrală să se încheie la Paris cu o grand opéra, Wilhelm Tell (Guillaume Tell, 1829). Continuă să citești

Ovidiu IVANCU – Ce am mai (re)citit în ultima vreme…

 

Ovidiu_Ivancu1.Gustave Le Bon, „Psihologia mulțimilor”, București, Editura Antet, s.a, traducere de Mariana Tabacu, 112 pagini

Publicată în 1895, lucrarea este una dintre cele mai influente scrise vreodată de Gustave Le Bon. Textul abundă de idei formulate atât de captivant, încât e imposibil să te lase indiferent. Amendabil accentul pe care Le Bon îl pune pe rasă și capacitatea acesteia de a determina fundamental mentalul colectiv. Unele dintre ideile exprimate se apropie destul de periculos de ideile extremei drepte. De altfel, convingerea lui Le Bon (exprimată în altă lucrare) că femeile ar avea capacități intelectuale mai reduse decât bărbații și credința că școlile trebuie să fie diferențiate pe sexe vorbește de la sine despre exagerările sociologului francez (în spiritul secolului din care face parte). Cu toate acestea, există și remarcabile intuiții și observații. Continuă să citești

Dorin TUDORAN – Certocrația

Dorin_Tudoran1. O despărțire de Traian Băsescu. Înțeleg, înțeleg, dar cu ei cum rămâne?

Citesc un text plin de mâhnire al domnului Gabriel Liiceanu, text pe care aș spune că îl așteptam; și nu de ieri, de azi, ci de ani buni. Asta pentru că, domnul Liiceanu, deși sprijinitor al Proiectului politic Băsescu, a avut în câteva rânduri reflexul de a lăsa să se vadă că nu este un permanent suporter necondiționat, penalizând – e drept, mai degrabă cu umor, cu gentilețe, decât cu asprime – o boacănă sau alta a președintelui Băsescu. Un exemplu ar fi momentul în care s-au tras acele sfori penibile pentru a fi trimisă la Bruxelles, ca parlamentară europeană, inenarabila EBA. Despărțirea domnului Liiceanu de Băsescu nu vine nici prea târziu, pentru a putea fi ignorată, nu vine nici la timp, pentru a mai folosi la ceva. Greșesc. De fapt folosește. Ne ajută să înțelegem cât de înșelătoare poate fi clipa. Căci, deși pentru o vreme Deceniul Băsescu ni se va părea o tristă eternitate, va veni vremea când va fi perceput la adevărata sa mărime – o clipă tulbure de care nu doar Traian Băsescu a fost vinovat. Cu ale sale cele bune, și cu ale sale cele cu totul nebune, zilele acelui deceniu își vor fi avut noima lor de a exista. Cei care îl vor cântări peste o jumătate de secol o vor face cu alte unități de măsură decât ale noastre. Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului, octombrie…

Liviu Antonesei1. Adam Zagajewski laureat al Premiului Panonius!

Marele poet polonez Adam Zagajewski este laureatul din acest an al unui din cele mai importante premii de poezie din lume, acordat de PEN Clubul maghiar. Din juriul internațional face parte și poetul Dorin Tudoran, care ne spune mai multe despre eveniment în linkul atașat. Eu mă bucur foarte mult pentru AZ, un poet extraordinar, pe care am avut prilejul și să-l întîlnesc de cîteva ori prin cafenelele și pe străzile Cracoviei, unde s-a repatriat din Franța în 2000, parcă. Cum avut ocazia să-i văd și pe cîțiva scriitori importanți, care nu mai sunt: Mrozek, Lem, Szymborska, ultima laureată a Premiului Nobel pentru literatură. Mai vreau să semnalez că între candidații din acest an la importantul premiu s-a numărat un alt excepțional poet polonez, Julian Kornhauser, al cărui fiu este absolvent de limba română al secției de la Universitatea Jagiellonă!

Continuă să citești