1.
DOUĂ VORBE
1. Diferenţa dintre o sută şi o mie e mult mai mică decât e aceea dintre un milion şi un miliard. Cum să nu spui: „săracii milionari” ?!
2. Diferenţa dintre Olimpiadele moderne şi modelul lor vechi-elen constă în faptul că, în timp ce, pe durata acestora din urmă, războaiele încetau, acum e invers. Continuă să citești
Avem, așadar, timpul povestitorului, al scriitorului, timpul poveștii, apoi, timpul fiecărui personaj și, mai presus de toate, căci el este într-adevăr o enigmă încă insuficient cercetată, avem timpul lecturii, momentul precis în care un text este lecturat. Dacă despre timpul poveștii și al autorului ei se pot spune multe, de treaba aceasta ocupându-se criticii și istoricii literari, timpul lecturii e cu desăvârșire volatil. Nu înseamnă, însă, că trebuie ignorat, pentru că, din foarte multe puncte de vedere, timpul lecturii este cel esențial, el distorsionează definitiv și ultim toate celelalte timpuri, forțându-le să i se supună. Timpul lecturii este și singurul care produce efecte concrete. Societățile umane, prin liderii lor, sunt animate de idei care se nasc în timpul lecturii. Cărțile în sine, cu autorii lor cu tot, n-ar valora mare lucru dacă n-ar fi actualizate perpetuu, odată cu fiecare citire. Continuă să citești
Cel plecat
În ziua de 14 februarie 2014, postam un text care începea astfel:
„Îmi amintesc foarte exact unde eram și ce făceam în ziua de 17 august 1977, când am aflat de moartea unuia dintre idolii mei – Elvis Presley – survenită cu o zi înainte. Continuă să citești
1. Laureații Nobelului n-ar putea fi profesori în România…
Și nu doar cei pentru Economie, despre care este vorba în analiza atașată, ci pentru majoritatea domeniilor. Conform criteriilor noastre de promovare nici măcar Einstein n-ar putea fi profesor la vreo universitate băștinașă. Bănuiesc că avalanșa de plagiate se datorează, dacă nu integral, măcar în foarte mare parte, și criteriilor noastre de evaluare/ promovare etc. Trei cărți și un snop de articole ISI – sau un snop dublu de studii BDI – pentru postul de conferențiar te lasă visător – și așa rămîi. Continuă să citești
1. Guvernul a ratat vaccinarea obligatorie. Dar face un lucru important
Dacă e să tragem o concluzie din Legea Vaccinării, aflată în circuit de avizare, atunci vorbim despre faptul că vaccinarea nu este obligatorie. Cel puțin așa înțelegem din declarațiile ministrului și ale purtătorilor săi de cuvânt. De fapt, singurul lucru care pare obligatoriu este că părinții copiilor, cei care nu vor vaccinarea, trebuie să se prezinte la cursuri de informare. Continuă să citești
1.Despre naționalism – Naționalismul nu este nimic altceva decât dragoste și grijă față de ai tăi, față de țara în care te-ai născut, față de familie, față de vecinii de stradă, de bloc, față de colegi, față de cei care – chiar dacă poate nu-i cunoști îndeaproape sau deloc – sunt toți de-o limbă, de-o cultură și de-o istorie cu tine, fără ca asta să însemne deloc că-i urăști pe „alții”! Nu urăști pe nimeni care e de altă „stirpe”, doar că prioritate – în inima ta, în viața ta, în opțiunile și în deciziile tale – o au „ai tăi”, fără jumătăți de măsură, așa cum i-a creat Dumnezeu: pe unii mai buni, ori pe alții mai puțin buni, dar „ai tăi”! Asta dacă ții, cât de cât, să ai o identitate, să ai, cât de cât, o demnitate și să poți spera că, la nevoie, cineva îți va da o cană cu apă curată, fără să-ți ceară vreun leu cu TVA și bon de decontare! Continuă să citești
Ziua s-a sfârşit. Cade noapte rece şi grea. O prospeţime supraumană răsare deasupra pământului. Cerul sumbru, ca un capac final, acoperă etanş marginile lumii căzute. E linişte.
XXX – Taxi-metristică… Taximetrist (bineînţeles…):… că, stimate Domn, că să-i omorâm naibii pe parlamentari, pe toţi, că fură… Da? Da ce-aveţi, mă, cu ei? Nu i-aţi votat voi? Ce, s-au paraşutat ei în Parlament? Nu i-aţi trimis voi? Stimate Domn, eu ştiu soluţia: fiecare dintre noi, seara, înainte de culcare, să se uite atent în oglindă… Şi să-şi dea repede două palme, jap-jap. Continuă să citești
Oda masonică şi Recviemul
În Amadeus, filmul lui Milos Forman după piesa lui Shaffer, scena înmormântării se desfăşoară pe fundalul muzical al Recviemului de Mozart, mai exact al fragmentului celui mai cunoscut şi tulburător, partea a şaptea, Lacrymosa. Atmosferă de toamnă târzie, cu ploaie cenuşie, totul tratat în nuanţe de gri închis şi negru. Griurile lui Forman nu au nici un fel de vibraţie, tonurile se închid progresiv, până la secvenţa aproape halucinantă a aruncării cadavrului în groapa comună. Peste trupul mort, învelit în giulgiu cenuşiu şi azvârlit dintr-un sicriu (o ladă, de fapt) care trebuie recuperat în grabă, gropari înfriguraţi toarnă o lopată de var. Continuă să citești
Avem, așadar, timpul povestitorului, al scriitorului, timpul poveștii, apoi, timpul fiecărui personaj și, mai presus de toate, căci el este într-adevăr o enigmă încă insuficient cercetată, avem timpul lecturii, momentul precis în care un text este lecturat. Dacă despre timpul poveștii și al autorului ei se pot spune multe, de treaba aceasta ocupându-se criticii și istoricii literari, timpul lecturii e cu desăvârșire volatil. Nu înseamnă, însă, că trebuie ignorat, pentru că, din foarte multe puncte de vedere, timpul lecturii este cel esențial, el distorsionează definitiv și ultim toate celelalte timpuri, forțându-le să i se supună. Timpul lecturii este și singurul care produce efecte concrete. Societățile umane, prin liderii lor, sunt animate de idei care se nasc în timpul lecturii. Cărțile în sine, cu autorii lor cu tot, n-ar valora mare lucru dacă n-ar fi actualizate perpetuu, odată cu fiecare citire. Continuă să citești
1. DEUNĂZI DEMULT
Mare s-ar cădea să-ţi fie, Doamne, ţinerea
de minte (nu ca a noastră, care-i scurtă
şi ţine cât ţinem aprinsă o galbenă turtă
de ceară), ca să-ţi aminteşti ce va fi fost în Vinerea
de dinaintea Paştilor, în satul Costeşti, Argeş
(era-n 18 aprilie 1930, la denie),
când ţi-a ars biserica-ntreagă, de n-a mai rămas ţipenie
de prunc viu într-însa… Eu nu sunt Voltaire, care sparge-şi Continuă să citești