CUVIOASĂ – Ion Iliescu despre revoluție: Ce rost are să dezgropăm morții ? Adevărul e că, dacă Ion Iliescu ar fi fost dedesubt, și eu aș fi zis să nu-i dezgropăm. Nici morți.
Din cauză la putoare…
O SUTĂ DE ZILE – 1 martie… O sută de zile de când izmenele interesului național circulă fără antemergători, girofar, sirene, polițiști, naninano, pe scurt, fără coloană oficială. Și România nu s-a prăbușit. Cum e posibil? Continuă să citești
Despre post – că tot vine postul Sfintelor Paști
Desen © DION
Domnule președinte Mircea Mihăieș, Continuă să citești
DINTR-UN INTERVIU – În vremea comunismului, dincolo de eventualele fenomene de corupţie, nu cred ca foarte semnificative, Justiţia era la dispoziţia „telefonului roşu”, de la partid. Acum, la noi, procedeul s-a „democratizat”, sunt mai multe telefoane roşii, ca să spun aşa, nu se mai sună „de la partid” sau de la Securitate, ci „de la partide”. Dar asta e doar o parte a problemei şi, poate, nu cea mai importantă, deşi e îngrijorător că niciunul din cazurile de „mare corupţie” n-a mers până la capăt – fie, majoritatea cazurilor, dosarele s-au întors la DNA, fie acuzaţiile au fost invalidate în instanţe, în ciuda unor dosare ce păreau „beton”. Prin urmare, fie la DNA lucrează incompetenţi şi atunci ar trebui daţi afară, fie judecătorii nu-şi fac corect datoria si atunci nu e nimic de făcut pentru că-s inamovibili şi CSM îi mângâie pe cap! Dar există şi alte tipuri de presiune, poate chiar mai periculoase, cu acţiune mai insidioasă. Avem la îndemână acum un caz şcoală – cel al d-lui senator Cătălin Voicu. Acesta, contra unor sume ce ajung la 1 milion de lei, plus TVA, pare să poată rezolva şi cea mai complicată situaţie judiciară. Cum? Continuă să citești
POVESTEA CU INTERCEPTĂRILE NU NE SCHIMBĂ VIAȚA – Văd că decizia CCR privind interceptările este privită cu aplauze sau cu scrâșnete de dinți. Fiecare tabără se bucură sau amenință, în funcție de interesele și simpatiile sale. Până la urmă, de cetățean și sistem nu prea mai vorbește nimeni. Lucrurile se decantează doar în forța lui Coldea, Hellvig, Iohannis și cine mai știe cui. Ce m-ar interesa pe mine, dincolo de ce au ei de împărțit. 1. SRI nu este parte a sistemului penal. Înțeleg rolul său de-a lungul timpului în prinderea diverșilor mafioți, dar este momentul ca societatea să meargă mai departe. Îmbinarea asta între siguranță și penal e de natura unor state de prin alte părți. 2.Sunt îngrijorat că o grămadă de procese pe rol și dosare în lucru o să fie afectate de lipsa unor înregistrări. Continuă să citești
SCRISOARE AMARĂ – Domnule ministru Curaj, să vrei să scoți Istoria din școli (să ne înțelegem, este vorba de Istoria României), să vrei să reduci, să sufoci adică, și numărul de ore de Limba și literatura română, după ce ai început „programul” de bătaie de joc la adresa copiilor și-a nepoților noștri cu scoaterea orelor de Limba latină, înseamnă să vrei cu tot dinadinsul să scoți România în stradă. Fiindcă numai cine e o loază, căreia nu-i pasă de copiii lui, de nivelul de pregătire și de acumulare a unor cunoștințe obligatorii pentru un viitor cetățean al țării sale, numită încă România, nu va ieși în stradă, rămânând în casă, la televizor, ca să se uite la… Măruță, la Capatos sau la aia cu „Can-Can tv.”, dorindu-și poate ca și copiii lui să ajungă cândva vedete, în emisiuni ca ale ăstora de azi! Continuă să citești
STILISTICĂ – Să urmărim puţin stilistica unuia ca Proudhon: „A fi guvernat înseamnă a fi urmărit, inspectat, spionat, dirijat, mânat de lege, numărat, înregimentat, înrolat, îndoctrinat, moralizat, controlat, verificat, apreciat, evaluat, cenzurat, comandat de către creaturi care nu au nici dreptul, nici înţelepciunea, nici virtutea să facă asta.” Este totul de aruncat aici? Este, totuşi, măcar un singur adevăr prezent? Oricum, ştia să scrie…
DACĂ… – Dacă ţi se spune că eşti talentat, îndoieşte-te atât de zicere, cât şi de cel care spune.
Dacă, în general, eşti lăudat, îndoieşte-te atât de laudă, cât şi de sinceritatea celui care o face.
Dacă ţi se spune că eşti genial, nici nu mai sta la vorbă – îndoieşte-te. Aruncă tot ce vine din afara ta peste bordul încrederii tale. Abia atunci ai creat premisele de a rămâne curat, egal cu tine, singur cu ceea ce eşti de fapt – şi nu te vei minţi, cu bună ştiinţă sau fără. Continuă să citești
1.PARANTEZĂ
Când pas de deux ajunge pas du tout,
când e pierdut şi ultimul atu,
când inima ţi-e-n solzi ca un tatu, –
de maică-ta mă rog, de taică-tu,
să-ţi spună cât de dragă mi-ai fost tu! Continuă să citești
(textul face parte dintr-un proiect în lucru)
Nu era frumoasă. Nu știu pe nimeni care să fi putut spune despre ea că era frumoasă. Sigur, trec peste clișeul frumuseții care stă în ochii privitorului. Cert e că, rugându-i pe bărbații care se îndrăgostiseră de ea să o caracterizeze în câteva cuvinte, niciunul n-ar fi folosit „frumoasă”. Cumva, într-un mod cu totul și cu totul inexplicabil, atrăgea atenția abia atunci când începea să vorbească. Nu c-ar fi spus lucruri interesante sau pline de substanță, însă era în ea o curiozitate naivă, nevinovată, dacă nu sinceră, măcar veridică. Continuă să citești
Here we go again…
Washington. ’80s – ’90s. Mihai Botez: “Monșer, nu fi încruntat – am învins.” “Iarăși?…” Continuă să citești
PRUNA DE LA JUSTIȚIE – „Nu cred că problema sistemului judiciar sunt ofițerii acoperiți”… Normal ca nu crede, doar într-un stat polițienesc cum devine tot mai mult al nostru, ofițerii acoperiți sunt sarea și piperul Justiției, politicii, presei, universităților, lumii afacerilor și a tuturor domeniilor importante ale vieții sociale… Demnă de o minte tehnocrată, dar în misiune, după cum se vede! Continuă să citești