I-a spus de atâtea ori că îi pare rău, încât a ajuns să se aştepte la asta, ştie că fiecare ceartă se va încheia cu lacrimile lui şi zâmbetul crispat al ei. L-a iertat de foarte multe ori, chiar şi atunci când l-a întâlnit pentru prima dată, când i-a spus că o iubeşte, dar azi nu mai e capabilă să facă asta. Pentru că nu mai are cui să îi spună că îl iartă. Azi a plecat şi ştie că nu îl va mai vedea niciodată, deoarece el nu mai ştie drumul spre ea. Ceva i-a furat inima şi i-a invadat gândurile cu un vid greu de pătruns, i-a încleştat mâinile care i-au oferit zilnic o îmbrăţişare caldă, iar ea nu ştie cum să îl repare, pentru că mereu a făcut asta pentru ea. Şi-a calmat inima şi i-a bandajat rănile, dar îşi pierde calmul şi curajul atunci când vede ochii lui pierduţi şi buzele care se mişcă, fără să îi audă vocea. Continuă să citești
Arhive etichete: Juniorii Culturii de sâmbătă
Alexandra NEAGU – Scenariul lui 46
Străzi. Oameni. Cotidian. Internet. Emancipare. Tineri. Adrenalină. Tentative. Evoluţie. Egal SOCIETATE. Aceasta este panorama existenţială a secolului douăzeci şi unulea. Anul 2016- o continuă creştere atât demografică, cât si a dorinţei de trecere peste barierele tradiţionale, o descoperire şi impunere a unor valori inovatoare, dar nu neapărat ideale. Un scenariu al viitorului începe să-mi răvăşească mintea şi mă întreb în sinea mea: Oare vor mai exista familii tradiţionale sau cunoscutul „Vă declar soţ şi soţie!” va deveni istorie? Am auzit recent la radio că o nu ştiu care ţară europeană a legiferat căsătoria între persoanele de acelaşi sex, alăturându-se celorlalte unsprezece state care permit acest lucru. Şi mă mir în gând: sunt deja unsprezece? Şi în cugetul meu se dă o luptă între senzaţia de a bufni în râs şi întristarea că societatea o ia razna. Continuă să citești
Leontina GRIGORESCU – După 20 şi ceva de ani…
Vorbeam zilele trecute la ora de istorie despre comunism. Am analizat aproape toate aspectele regimului, trăgând concluzii pro și contra, accentuând, bineȋnţeles adevărul. Ceea ce a rămas viu imediat după terminarea celor 50 de minute de incursiune ȋn trecut au fost supusele unei personalităţi istorice, la puţin timp după ce regimul s-a prăbușit, respectiv că României ȋi va lua mai bine de 20 de ani pentru a reuși tranzitarea la democraţie. De ce oare atunci toată lumea l-a blamat? De ce părea atât de imposibil? Poate era de vină spiritul revoluţionar, entuziasmul schimbării, dorinţa exacerbată de a te opune ideii conform căreia „nici acum nu va fi mai bine”. Continuă să citești
Petruț Valentin PĂUN – Două poeme…
Hatikva*
Seară luminată şi împarfumată
Şi muzică de mult uitată,
Răsună-n gândul meu mereu
Vioara tristă-a un’ evreu. Continuă să citești
Eliza Mihaela BALDEŞ – De ce iubim România?
O întrebare des întâlnită, când vorbim despre România… De prea multe ori uităm să enumerăm și lucrurile pe care le iubim. Eu iubesc România, și cred că este normal să îți iubești țara în care te-ai născut. M-am născut într-o tară frumoasă cu oameni gospodari, harnici, păstrători ai tradiției și al folclorului românesc și de aceea sunt mândră să sunt româncă. Nu pot înțelege oamenii care nu își iubesc țara, cu bune și cu rele, este țara în care ne-am născut și trebuie să acceptăm asta. Nu ne putem alege țara unde să ne naștem, totul se întâmplă cu un motiv. Continuă să citești
Alina PREDA – Privea pe geam…
Şi nu sosea. Clipele treceau îngrozitor de greu, picurau dureros într-un suflet şi aşsa destul de fraged şi tremurător. Se învinovăţea pentru cuvintele urâte spuse într-un moment de nervi,în care, deşi realiza că face o greşeală colosală, nu îşi putea opri torentul gândurilor înfierbântate, care simţea că o răcoresc. Valuri de calm şi linişte interioară urcau în cascade spre creier, şi la sfârşit realiza, poate prea târziu, că nu avea niciun alt scop iar ceea ce spunea nu corespundea cu realitatea şi cu sentimentele ei. Dar oare el? El… El avea de unde să ştie? Înţelegea oare că trebuie să fie lucid ,avea capacitatea să fie atât de matur încât să realizeze că pornirile ei ,atât de dese şi de explozive, sunt exterioare acţiunilor lui şi că el nu este un prost, un motiv nefericit al tot ceea ce se întâmplă rău în viaţa ei? Continuă să citești
Iuliana DUMITRAŞCU – Peisaj emblematic al dezamăgirii
În calea-mi au năzărit ca muștele la soare tumultul și prostimea cea de toate zilele. În stânga stau contopite, pe un gard, ele… Domnișoare cu trăsături frumoase, cu ochi aprigi și zâmbete mișcate ce dau impresia unor fete de nădejde, cu o atitudine ușor ironica. Mă întâlnesc cu ele și mă întristez. Le întâlnesc în autobuz în toată splendoarea lor de „fete decente”, la colțul străzii trăgând de zor din țigară și blestemându-și viața, în cafenele cu tipi arătoși și hainele de firmă la purtător și mai ales la școală cu nasul pe sus. Continuă să citești
Diana DĂSCĂLESCU – Un poem…
va înceta
îmi cumpăr o pătură
o decorez cu imagini din mine
-fluxuri puternice urmate
de explozii superioare
unde neuronii se luptă
pentru propria existență Continuă să citești
Daria STEMATE – M-a luat cu amețeală
Mă omoară somnul. Sunt moale-moale ca o cârpă, dar mai folositoare decât una… așa îmi place să cred. Ochii mi se închid, iar eu încerc să-i conving să nu; dar nici măcar nu mai știu dacă-i vreau cu adevărat deschiși. Pentru moment, sunt o incapabilă fără poveste… scuzați: vreau să spun că eu am o poveste în spate, dar nu mai pot scrie una acum pentru voi, că mi-a luat-o creierul în adormire… își bate joc de mine, se pare.
Eh… nu e vina mea – mă împac cu asta, să știți. Treaba mea e să stau trează până obosesc și asta fac: treaba mea ca om adică. Ca fată, în special, îmi este îngăduit să mă epuizez mai repede, că ni se spune sexul slab: mulțumim Domnului pentru viziunea asta, că ni se înțelege dormitul în plus… Oricum, am aflat că odată ce ai devenit mamă ți se anulează dreptul ăsta. Cică nu mai ești fată după ce te măriți: așa au spus – ești femeie… (pentru ăi de-acolo care nu știu, „femeia” e un fel de sex neutru care trebuie să preia atât atribuțiile feminine, cât și pe cele masculine… mă rog, într-o oarecare limită impusă de creație. Mă înțelegeți…). Continuă să citești
Laura Andreea STOICA – A fi creștin
A fi creștin nu înseamnă să nu gândești, să nu îți pui întrebări despre ce și cum crezi. A fi creștin nu înseamnă să te faci cât mai mic în societate, de teamă să nu ți se ceară părerea asupra subiectelor despre care tu ai o viziune separată de restul lumii. A fi creștin nu înseamnă să fi ortodox, catolic, protestant…căci creștin e cel ce trăiește pentru a iubi, nu cel care doar aderă la o religie.
A fi creștin înseamnă să încerci să le oferi celorlalți o surpriză în fiecare zi…e efectul de „gură-căscată”, nu de „gură-cască”. Ești elementul antiteză: în loc să urăşti-iubești, în loc să judeci-înțelegi, în loc să minți-spui adevărul, în loc să acuzi-ierți și puneți voi un foarte lung etc. Continuă să citești