Verba volant, scripa manent, spune un celebru proverb latin.
De fiecare dată când trebuie sa vorbesc despre ceva în scris am nevoie de câteva lucruri: un creion,o coală albă, o mână îndemânatică, ceva idei în cap și o oarecare forță de frecare…măcar atât să mai țin minte de la orele de fizică. Apoi, când încep să scriu, las ca gândurile, Continuă să citești
Cum ar fi dacă într-o zi ai vrea ca Universul să fie mai simplu, la fel ca un magazin de dulciuri? Să te duci în fața vânzătorului îmbrăcat în uniformă veselă, imprimată cu inimioare și brioșe, purtând un zâmbet până la urechi și să comanzi o înghețată. Ai vrea înghețată cu vanilie sau cu ciocolată? Poate e greu să te decizi și nu renunți la niciuna, astfel, în cornetul fragil omul din spatele tejghelei îți așază două cupe delicioase: una albă și alta neagră. Continuă să citești
Ți s-a întâmplat, la fel și mie, să ai zeci de întrebări când vezi oameni pe stradă și să nu găsești răspunsuri? Ce se ascunde în spatele unui simplu zâmbet? Sau ce dureri îi apasă încât nu mai au puterea să aprecieze ce au?
Te-ai gândit vreodată că lucrurile și traiul prin simplă definiție și esență sunt dificile și de neînțeles? Continuă să citești
Te-ai simțit vreodată respins, exclus? Probabil că-i un lucru normal prin care fiecare individ trebuie să treacă, dar te-ai gândit că poate vina acestei excluderi nu-ți aparține? Nu pot generaliza un subiect atât de delicat, sunt situații și situații, însă, uitându-mă în trecut, pot vorbi din proprie experiență. Ce am învățat? Dacă un lucru nu vine de la sine iar Continuă să citești
Bărbatul 1 priveşte spre cer. E de un albastru deschis, luminos, fără nori. Soarele e şi el acolo. E ca un tablou de vară, totul fiind conturat perfect. Timpul trece, iar soarele începe încet să apună. Bărbatul decide să se ridice de pe bancă. Ezită o clipă. Apoi pleacă. Continuă să citești
Tom, you did your way…
Ca de obicei, holul e plin. Poate de emoții, poate de plictiseală, dar lumea vine. Vine să râdă, să trăiască, să vibreze odată cu actorii, să ia parte la povești. Nu vorbesc de șoareci sau de motani, nici de rațe cu oameni pe fund, că nu e vorba de grădina zoo. Am să vă povestesc (deși nu îmi stă în fire) despre Tom și Jerry. Da, ați citit corect, indiferent că sunteți după a 4-a bere sau nu. Probabil nu îmi dați mai mult de 10 ani, dat fiind faptul că „inculpații” sunt Tom și Jerry. Nu! Aici nu este vorba Continuă să citești
Dușumeaua e udă. Udă de salivă, lacrimi, durere și de lanțul de nopți nedormite, în care se reflectă ochii roșii și chiștocul de țigară cocoșat din scrumiera de pe sobă. Noaptea trecută se puteau vedea mâinile încolăcindu-i trupul cărnos, fin și cald, unghiile zgâriind pereții, și șoaptele indescifrabile de la poalele urechii stângi. Acum a mai rămas doar rujul trandafiriu în paharul de sticlă. I-am furat un sărut, cu consecința de a-mi petrece restul zilelor invocând amintirea buzelor moi, purtate de vânt pe gât, pe frunte și pe obrajii sensibili la orice atingere. E o durere surdă, ce inundă încăperea, iar lacrimile șiroiesc ca un pârâiaș din Continuă să citești
Am zis că nu o să iau de la alții ca să pun la mine, că acest mine este al meu, pur și deloc influențat. Mă uit la oameni, la viețile lor și câteodată le vreau ale mele, apoi realizez că stilul lor nu este compatibil cu ceea ce vreau eu și nu o să fiu așa pentru că nu mă reprezintă. Eu sunt eu, unic, cu gândurile, hainele, corpul și tipologia mea. Nimeni nu e ca mine și eu nu sunt ca nimeni. E minunat. Continuă să citești
MOTTO:
,, Odată ce picioarele cresc, aripile descresc”
Pe o filă albă am încercat să-mi scriu trecutul şi să-mi gândesc viitorul, prezentul e tot aici, lângă mine, cadenţa secundelor răsună greu in adâncul cugetului meu. A mai trecut un an sau poate doi… dar până la urmă ce e TIMPUL? Un şirag de mărgele poreclite ani, un izvor de speranţă ce seacă într-o bună zi pentru unii şi rămâne veşnic pentru aceea ce-i cunosc tâlcul. Prea copil… prea fără griji… prea bucuros… trăind într-un univers ferit de ochii păcatoşi şi reci, într-o lume mică şi curată, Continuă să citești
Un loc fantastic, de vis, rupt dintr-o amintire de mult uitată şi acum învăluită în stropi de melancolie dulce şi liniştită, un loc care prinde un contur din ce în ce mai viu şi mai clar pe măsură ce din ochii tăi răzbate zâmbetul unui prim şi fierbinte fior… Sau erau ochii lui? Totul în jur palpită de o stare hipnotizantă de calm şi linişte, iar fericirea molcomă şi lină cuprinde lent, dar total, cu degete lungi şi trandafirii trupul său amorţit de briza unui vânt proaspăt, de şoaptele albastre ale Continuă să citești