Nu am cuvintele
Pauze între cuvinte
tăceri care alintă, Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Octavian SOVIANY – banca lui Werther (5)
Ca urmare a unei veselii neaşteptate, care semăna cu un început de beţie, începusem de o vreme să fluier aproape tot timpul nişte cântece vechi de război pe care le ştiam de la tata, al cărui chip aspru, brăzdat sub pometele stâng de o urmă de sabie, îmi apărea acum ades în faţa ochilor. Moartea lui mă aruncase în prăpastia unei disperări fără margini; deşi nu-mi arătase niciodată prea multă dragoste şi îşi exprima pe faţă nemulţumirea ori de câte ori mama mă cocoloşea cu Continuă să citești
Ionuţ CRISTACHE – Cercei în buric – episodul 2
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
Agitația din redacție se încheiase de câteva minute, principala ediție a știrilor se strecurase printre genericele care umpluseră ecranul televizoarelor. Dana Mladin rămăsese în scaunul mare și negru, monitorul din fața ei izolase un fel de imagine lăptoasă, căldura o moleșise de tot și ar fi vrut să închidă ochii și să adoarmă acolo, în încăperea plină de lumini și aparate și cabluri de tot felul. O ușă a scârțâit în spate, i s-a părut că cineva a oftat departe, nu-și putea întoarce nici măcar fața spre locul din care se scurgeau, spre ea, pașii apăsați. Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – Naşterea
Aduceţi-vă aminte, o, preaiubiţilor cetitori, de mine, ticălosul, cel care, când m-am născut, am murit. Că om sunt şi eu – muritor, asemenea tuturor celor din neamul lui Adam, omul cel dintâi, zidit cu mâna lui Dumnezeu din pământ. Și cu voia lui Dumnezeu în pântecele maicii mele, Maria, m-am închipuit în vreme de nouă luni de zile şi m-am închegat în sânge, din sămânţă bărbătească, din tata Hristofor şi mama, femeia lui, căci, după cum se știe, după căderea în păcat a lui Adam și a Evei, oamenii nu mai sunt zidiți de Dumnezeu, ci Continuă să citești
Mariana OPREA STATE – Poveste (despre curaj)
Privind fascinat minunea plină de culoare din faţa ochilor, nu putu să-şi oprească expresia de nemăsurată mirare, care-l împinse la un gest necugetat, ale cărui urmări nu le putea bănui în acele momente:
„Sunt aşa multe!! Nu se va supăra nimeni dacă-mi umplu de puţină culoare pumnii, palmele măcar…De fapt mă îndoiesc de-a dreptul, că va fi cineva care să observe!”. Continuă să citești
Puiu JIPA – Obama (II)
Luca: Băi, ce-i cu tine?
Clara: Dacă iau și eu răceala? Și Andrei care știi cât e de sensibil la curent. Pe bune, dacă te vede Andrei așa, face infarct, știi cât de mult ține la tine. N-ai fular? Uite, ia căciula asta și du-te să te bagi în pat. (În tot timpul ăsta l-a îmbrăcat pe Luca cu geaca și l-a dus la ușă. În usă, Andrei…) Continuă să citești
CRONICA TEATRALĂ: Ionuț CRISTACHE – MACBETH de… Târgoviște
Se spune că MACBETH aduce ghinion celor care-l montează sau îl joacă. La Teatrul „Tony Bulandra”, din Târgoviște se crede că montarea spectacolului în regia lui Răzvan Mureșan ar putea să fie un eveniment al stagiunii. Nu cred… Din toată „tragedia scoțiană” și din thrillerul shakespearian, plin de pericol și de trădare ( așa cum suntem avertizați) rămâne o senzație de montare eclectică, minimală și, da, de o Continuă să citești
INVITAȚIE LA TEATRU
Stofă de Star – o nouă premieră la Sala Studio a Teatrului „Tony Bulandra”
Joi 29 Ianuarie și Sâmbătă 31 Ianuarie, la orele 19:00, în Sala Studio a teatrului au avut loc avanpremiera și respectiv premiera spectacolului „Stofă de Star”, pe un text de Mattias Andersson, în traducerea lui Carmen Vioreanu. Piesa „Stars Wanted” a autorului suedez este un text contemporan despre contemporaneitate, o punere în scenă a viselor și aspirațiilor unei generații debusolate.
Spectacolul „Stofă de Star” abordează această temă într-o cheie comică, cu accente de absurd; în fond, echilibrul dintre aceste două forțe a fost mereu unul spectaculos. Într-un spațiu strâmt, neobișnuit, se întâlnesc patru personalități Continuă să citești
Alina Nicoleta POLINA – Saramago: Manual de pictură şi caligrafie – provocarea memoriei
Debutul literar al lui Saramago după pseudo-romanul tradiţional “Lucarna” este înregistrat în 1977 cu romanul “Manual de pictură şi caligrafie”. Trebuie remarcat că autorul nu a avut privilegiul studiului, dar ideile sale provin din învestitura genetică. Darul de a comunica, de-a împărtăşi idei, de-a anima divergenţe, de-a părtini o adeziune politică nu au putut fi exteriorizate decât prin glasul talentului său literar. Cuvintele sale au fost scrise ca să răspundă şi să comunice cu portughezii, cu lectorii săi nepretenţioşi. Retorica scrierilor Continuă să citești
Gabriel ENACHE – Poezia ca viață și parcurs liric (George Ioniță – Rănită, umbra mea)
Din dimineți mirosind a… nesomn, din nopți împărțite cu sine însuși, George Ioniță începe și duce la capăt, la bun sfârșit, un volum… dulce, păstos, pasional și încărcat vizibil cu (de) arome îndrăgostite – poetice, poetizate. George Ioniță nu este un poet cu program bine stabilit, definitiv, George Ioniță este un poet al stărilor permanente, al stărilor ținute și menținute tot timpul treze, într-o tensiune creatoare nedecorativă, trăite și văzute cu adevărat:
aduceți aligatorii să-mi sfâșie carnea/ această carne infestată cu atâta dragoste/ să nu mai ridice nimeni piatra… (execuție publică) Continuă să citești