1. ÎNTÂLNIRE – Am avut deosebita plăcere de a fi gazda profesorului Traian Sandu de la Université Sorbonne Nouvelle – Paris 3, alături de care conduc în cotutelă o foarte interesantă teză de doctorat. Domnia sa s-a arătat foarte plăcut impresionat de istoria fostei capitale voievodale, de Curtea Domnească și monumentele sale, de rolul său cultural în perioada Evului Mediu și începutului modernității, de bisericile medievale ale Târgoviștei și cu deosebire de Mănăstirea Stelea, ctitoria lui Vasile Lupu. Mulțumesc colegilor de la Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” pentru amabilitatea cu care ne-au primit în spațiile expoziționale. Ne-am simțit, de asemenea, foarte bine la Institutul de Cercetări Multidisciplinare al Universității Valahia, unde amfitrioană bună ne-a fost colega Viviana Filip, precum și la Centrul de Cercetare a Istoriei Relațiilor Internaționale și Studii Culturale „Grigore Gafencu”. Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Radu STATE – Cavalerii Ordinului Mihai Viteazul în Dâmbovița
În baza Reformei agrare din 1945 Ministerul Agriculturii dădea în anul 1946 un ordin prin care toţi membrii Ordinului Mihai Viteazul (cea mai înaltă distincţie acordată în armata română, începând cu anul 1916) urmau să fie împroprietăriţi cu câte 5 ha de pământ, din rezerva de 5% reţinută de stat la expropriere. Continuă să citești
Pompiliu ALEXANDRU – Sărăcia ca mândrie națională
Ați văzut un clip simpatic care dorește sensibilizarea populației pentru a dona bani în vederea achiziționării Cumințeniei Pământului? Circulă peste tot în mediul online. Este vorba despre un clip făcut de o firmă de publicitate privată. Și subliniem asta căci Guvernul României a ținut să precizeze acest lucru, anume că nu are de-a face cu acest clip, că se dezice într-un fel de orice asociere sau implicare în realizarea clipului. Guvernul are alte căi de a sensibiliza populația. Este vorba acolo despre o manifestare spontană a unor indivizi inimoși care vor și ei să pună umărul, așa cum pot și îi taie capul, voluntar și cu inimile sus, pentru a aduce acasă opera lui Brâncuși. Asta spune Guvernul României. Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
1. ÎNTR-O DIMINEAȚĂ – Una Ileana într-un bar, mînca niște cîrnați unsuroși acolo cu o poftă demnă de era terțiară, și mă salută (chit că eu nu o cunoșteam!) cu un glas de sirenă de vapor, de s-au întors toți țiganii-gunoieri de acolo spre mine, erau toți înainte de începerea serviciului sau poate într-o pauză, îmbrăcați cu ilice din acelea reflectorizante de culoarea rodiei, iar ea zice că ne cunoaștem încă de pe cînd ne jucam de-a puța-n bortă, și toți țiganii rîd cu gurile pline, pe urmă Ileana îmi comandă un Becks și-mi spune să-l dau la ziar pe țiganul ei, că eu le am cu scrisul, că o bate baragladina de-o rupe, „îmi dă o mie de pumni în cap, să mor io”, e dus cu capul; n-am mai apucat să scriu despre țiganul bătăuș, fiindcă a murit de apă la plămîni, mai bine zis de votcă la plămîni. Continuă să citești
Ștefan POPESCU – Fragmentarium…
POTSDAM – A avut loc reuniunea informala a miniștrilor de externe ai OSCE, de la Potsdam. OSCE (născută la inițiativa României și Belgiei în 1973!) este mai mult un club destinat să mențină contactul permanent între Est și Vest, dar nu are mijloacele de a preveni sau aplana conflicte. Brațele sale armate sunt forțele NATO și ale Federației Ruse. Prin urmare, o asemenea organizație internațională este utilă în special națiunilor lider. Reuniunea de la Potsdam a fost însă importantă în perspectiva reuniunii la nivel înalt UE de la Bruxelles, din 24 septembrie, fiind pentru prima data în ultimii doi ani când reprezentanții europeni și ai federației ruse s-au regăsit în format lărgit la aceeași masă. Continuă să citești
Teodor Constantin BÂRSAN – Argument pentru DOSARELE CDS…
Întotdeauna m-am întrebat dacă jocul copiilor nu este o metodă a societăţii prin care se încearcă să li se imprime un rol social. Fetele se joacă cu păpuşile în special, o înclinare spre instinct maternal spre „nurturing”, spre instinctul de cuib, în timp ce băieţii se joacă in preponderenta cu săbii, maşini şi pistoale de jucărie. Continuă să citești
Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală
1.De ce sunt mândru că am fost profesor (gânduri dintr-un posibil jurnal)… 1 septembrie 2016, începutul unui nou an şcolar. Colegii încep activitatea. Eu mă duc la Târgovişte la Casa de pensie pentru recalculare. Din fereastra maxi-taxiului mă privesc doi ochi albaştri. Mă urc şi Tinica, o fostă elevă mă invită pe o canapea alături.. „Ce mai faceţi domn profesor, vă mai aduceţi aminte de mine?” Cum să nu îi răspund, plonjând în răstimpul celor 20 de ani de când nu ne-am mai văzut… O oră de filosofie despre fericire şi un răspuns… impertinent, inocent al Tinicăi… Continuă să citești
Mariana OPREA STATE – Frumosul nostru urât sau viceversa
Fără a încerca să găsesc vreo vină mie sau vreunor împrejurări, am constatat cu regret la concertul dedicat târgoviştencei cu destin trist, talentata Laura Stoica, că nu am mai ascultat decât rar sau deloc muzica ei, după atât de nedreapta dispariţie. Readuse în urechile şi inimile celor ce o iubeau, piesele interpretate cu suflet de artişti pentru care „voce, muzică, versuri și prezenţă scenică” reprezintă valori fără care profesia aceasta atât de ingrată nu înseamnă totuşi nimic, versurile au revenit instantaneu pe buze. Combinaţia muzicii ei cu interpretarea orchestrei simfonice Muntenia a desăvârşit momentul. Continuă să citești
Ioan N. RADU – Oamenii de ieri și de azi ai Dâmboviței; Ion M. NICOLAESCU
Alți oameni de ieri și alți oameni de azi… Continuăm să îi descoperim, continuăm să îi aducem în fața cititorilor noștri, cu recunoștință și prețuire… Și sperăm să-i regăsim și în viitoarea ediție a Enciclopediei orașului nostru…
Continuă să citești
Gabriel ENACHE – Biografii contemporane; Ovidiu Petre Dumitrescu, făurarul modern
Ovidiu Petre Dumitrescu, făurarul modern
Ovidiu Petre Dumitrescu este un artist făurar, un artist coborât parcă în lume dintr-un tărâm mitologic și plin de viață umană în același timp, plin de ceea ce el de fapt pune în fiecare obiect pe care îl concepe și pe care îl face, căruia îi dă viață și formă. Rar poți găsi ceva făurit de Ovidiu Petre Dumitrescu care nu își arată sau care nu își strigă numele, numele care îl face și care îi dă dreptul să trăiască în lume, la un loc și la fel cu cel care l-a conceput și care l-a creat. Continuă să citești