Arhive etichete: eseu

Leontina GRIGORESCU – Despre timp și București

Leontina_GrigorescuŞtiu că este prea devreme pentru a face o retrospectivă a anului 2016, dar până la urmă cine spune că trebuie să tragem concluzii asupra acţiunilor noastre de abia la sfârşitul unui an sau înainte de a împlini o nouă vârstă? Mai e puţin până în noiembrie şi faptul că în news-feed-ul fiecăruia dintre cu noi au apărut deja imagini şi filmuleţe cu şi despre Crăciun  mă face să mă gândesc că cineva, cumva şi-a propus să ne facă să le dăm dreptate celor care afirmă melancolic şi oarecum superior că „timpul nu mai are nicio valoare”. Continuă să citești →

Constantin CIUCĂ – Regele cu pene

Constantin CiucăO, TEMPORA!  – Un lucru pe care l-am observat cât am stat în Fes, fosta capitală regală a Marocului, e că acolo ești la fel de contemporan dacă ieși la plimbare într-un Audi de ultimul tip sau pe un cal, cu iataganul la șold și cu hamgerul la brâu.

LIMITĂ – Durerea, ca și viteza, are o limită, peste care, oricât de multe alte nenorociri însumezi, mai mult de atât nu poți să suferi. Continuă să citești →

Cosmin BUSUIOC – Pseudopersonalitatea…

cosmin_busuioc„Am învăţat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd şi lipsit de ruşine. Nu îi e ruşine să îşi chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul puşcăriei – numai omul e capabil de asemenea nebunie.” ( Petre ȚUȚEA ) Continuă să citești →

Ionela Cristina MILITARU – Ne întâlnim în trecut

ionela_militaru

Întotdeauna am ştiut să concluzionez. De la eseuri la gânduri pe care nici hârtia nu poate să le suporte, de la cărţi la relaţii, visuri şi memorii. Dar niciodată nu am avut capacitatea să pun virgulă acolo unde trebuie, să privesc dincolo de ceea ce consider garantat, pentru că regulile se schimbă mereu. Nici jocul nu mai rămâne acelaşi. Oamenii adaptează realităţi la nevoi şi îşi proiectează visuri ce se pot desfăşura în zona lor de confort. Mai mult de atât ar implica frici şi emoţii, noutăţi şi regrete. Nu mă exclud, pentru că fac parte din întreg, chiar dacă totul nu se reflectă în mine. Continuă să citești →

Mihai Robert LUNGU – Ecuația timpului

mihai_lungu

După o serie de examene psihologice menite să mă tulbure pe dinăuntru pentru a da 120% din propriile-mi puteri, iată-mă acum şezând lejer pe salteaua vacanţei plutind pe o mare de timp unde valurile domole ale clipelor apuse îmi mai amintesc din când în când de agitaţia de acum odinioară pe care, parcă, am uitat-o definitiv. Se spune că vânătoarea este mai interesantă decât prada. Fix aşa este în cele din urmă. Pe parcursul vânătorii mele m-am simţit copleşit de toate elementele ce au interferat cu aceasta, am făcut sacrificii, am improvizat şi am obţinut ceea ce mi-am propus. Erau momente în care motivaţia lipsea definitiv, erau momente în care exista din abundenţă, dar într-un final mi-am dus planurile la capăt şi vânătoarea a luat sfârşit… aşa brusc… De fapt, a fost atât de subit încât rezultatele mele mi-au eclipsat munca, sudoarea şi devotamentul şi am rămas cu o impresie de tipul: „Asta a fost tot?” Cam da… la ce te-ai fi aşteptat. Continuă să citești →

Maria STĂNESCU – Vreau să vă întreb…

Eu vreau să vă întreb: ați avut vreodată de-a face cu genul acela de oameni care să considere că ajutorul pe care li-l dai e un fel de obligație și îți mulțumesc din vârful buzelor și îți zâmbesc cu o amabilitate falsă? Oameni care, în clipa în care te afli într-o dificultate și amâni acel ajutor, încep să arunce în tine cu vorbe grele? Desigur,  după ce îi întrebi nedumerit de ce tac și nu îți mai zic nici măcar bună ziua… Continuă să citești →

Constantin CIUCĂ – Regele cu pene

Constantin CiucăSCAPĂ-TE! – Îți vine să omori pe cineva? Simți că zilele astea ai să îți tragi un glonț în cap? Te gândești să îți iei definitiv câmpii? Relax! Vino în Corfu!

NEAMȚUL DE GLYFADA – Pe plaja de la Glyfada au sosit autocare pline cu nemți albi, de vârsta a patra. După cum se știe, vârsta a patra este vârsta care începe după momentul în care trebuia să fii deja mort dar tu totuși mai trăiești.  După ce au fost extrași cu atenție din scaune, pentru a nu le fi dislocate încheieturi sau organe, nemții au fost lungiți pe șezlonguri, cu capul orientat către mare, și fiecare din ei a fost prevăzut cu câte un obiect decorativ în mână. Carte sau tabletă. Pentru a nu fi atins de soare, fiecare neamț are deasupra o umbrelă care îl acoperă în întregime. Alături, pe un scăunel de plastic, grecul i-a pus un pahar mare cu limonadă pe care mulți dintre nemți nu îl mai pot însă mișca.  Dimineața, când trec pe lângă ei în drumul meu spre plaja de nudiști, ne salutăm: Gutten Morgen, zic ei. Gutten Morga, dragii mei. Continuă să citești →

Aura CIOBOTARU – De ce vrem să uităm?

aura_ciubotaru_68Toate lucrurile au începutul lor, un timp al lor, şi au un sfârşit. Este firesc să parcurgem toate etapele unui timp care ne este dat. În fiecare din aceste etape, suntem împreună cu alţi oameni, mai apropiaţi sau mai puţin. Uneori avem aşteptări mai mari pentru viitor, alteori ne centrăm mai mult pe ceea ce este frumos acum. Avem firi şi personalităţi diferite, interacțiunile cu ceilalţi, pentru o perioada de timp mai mică sau mai mare, ne influenţează mai mult sau mai puţin felul de a percepe viaţa şi lumea, propriile trăiri, credinţe, convingeri, merite, renunţări. Dar de fapt însă, chiar dacă nu pare aşa, în cea mai mare parte, momentele cele mai importante ale vieţii le traim singuri… chiar în mijlocul celorlalţi… pentru că viaţa mea o port cu mine, peste tot. Continuă să citești →