Ieri și azi
Amintiri pe care
Cine și le mai amintește oare
Ale mele amintiri
Pline de rătăciri și împliniri Continuă să citești
Ieri și azi
Amintiri pe care
Cine și le mai amintește oare
Ale mele amintiri
Pline de rătăciri și împliniri Continuă să citești
A trecut o vreme, ca toate celelalte. Aștept să mai treacă două, trei. Să ajung „matură”… Să pot decide pentru mine având falsa senzaţie că nu m-am lăsat influenţată de factorii externi. Să nu mai sufăr din pricina greșelilor celor ce m-au crescut. Să pot să înteleg ce înseamnă cu adevărat viaţa și unde începe și unde se termină lupta pentru „supravieţuire”. Să pătrund vorbele rostite de bunicilor mei, cei ce mi-au conturat o imagine crâncenă despre realitate. Continuă să citești
Luna februarie… Eu o aşteptam de mult timp. Oamenii ştiu să se iubească în cel mai frumos mod posibil, mai ales noi, românii. Majoritatea oamenilor pe care îi cunosc sunt încântaţi de ziua de 14 februarie, dar eu nu. Eu sunt cum ar trebui să fim toţi. Eu sunt îndrăgostită, da, dar de ziua de 24 februarie, ziua care mă face să mă simt o tradiţionalistă înnăscută. Continuă să citești
Eva este elevă în clasa a XI-a, romantică, visătoare și, cum se poate vedea, o talentată domnișoară în arta fotografică…
Ea a câștigat premiul I la Expoziţia Internaţională – Concurs „ÎNVINGĂTOR PRIN ARTĂ”, ediția a VI-a. Eleva târgovișteancă a participat la concurs sub coordonarea profesoarei Raluca Bobu, cu mai multe fotografii, care au convins juriul că tânăra merită premiul I la secțiunea fotografie. Continuă să citești
Pictorul naturii a sosit cu pensulele sale pline de culoare și de farmec. În drumul său peste marea nesfârșită de verdeață, preschimbă culoarea tabloului verii în tonuri calde de galben-maroniu. Continuă să citești
Dar ce; el n-a fost gazetar ca noi? Îl știu, l-am văzut înainte și doar i-am zărit fotografia prin ziar – de mai multe ori. Scria bine; i-am citit fiecare articol și l-am admirat. Apoi, brusc, nu am mai auzit nimic de el, nu a mai publicat, iar numele nu i-a mai apărut pe nicăieri. Nici măcar cu ocazia vreunei critici negative. Poza? Nici atât… A murit social. Continuă să citești
Singurătatea este un fenomen uman; cutreieră sufletul fiecăruia la un moment dat, fără excepție de vârstă, sex sau rasă. De-a lungul timpului a fost exprimată în domeniul artei, muzicii și al literaturii. Cei care o descriu asociază sentimentul de singurătate cu cel de izolare, indiferență, dor, tristețe, neliniște sufletească. Continuă să citești
Chiar așa… cu toate urările de bine care se rostesc la început de calendar, anul începe întotdeauna cu vreme rea. De obicei ianuarie este luna în care românii au cei mai puțin bani în portofel, luna în care elevii se întorc pe frontul școlar și studenții dau piept cu sesiunea, luna cu drumuri înzăpezite și mașini aterizate în copaci și o readucere succesivă în amintirea noastră a incompetenței autorităților și a corupției înalților nobili și notabili ai Patriei România. Însă, din nefericire, acestea sunt cele mai mici probleme cu care se confruntă societatea. Continuă să citești
Pe fundal se aude Holograf cântând „Ochii tăi”. Ce subiect s-ar potrivi atmosferei? Nu mai contează, a început publicitatea. Vorba aia, când ți-e lumea mai dragă, atunci se întâmplă ceva care să îți dea peste cap planurile. Așa și cu radioul, când dă Dumnezeu să se mai difuzeze o melodie mai decenta și nu o manea actualizată, atunci trebuie să cobori din mașină sau să închizi aparatul. Prin urmare, cum o dai, cum o întorci, tot nu iese bine. Ca în majoritatea domeniilor, de altfel. Ca în viață. Fiecare își face planuri, chiar nu cred că cineva nu s-a imaginat niciodată într-o anumită ipostază. Facem aproximări. La vârsta x, deja trebuie să avem îndeplinite câteva obiective. Peste un interval de timp apare altceva ce ne atrage atenția, ceva mai impozant, ceva ce ne face să nu mai realizăm că în drumul spre atingerea lui am bifat un țel propus cu mult timp înainte. Și așa mai departe. Adăugăm pe lista de dorințe în continuu, dar cred că uităm să mai și tăiem ceea ce am acumulat. Și tot nemulțumiți suntem pentru că nu am obținut cel mai râvnit gând, și cel mai recent în cel mai scurt timp posibil. Continuă să citești