Ar putea exista o clipă care să nu existe. Un străfulger al unei vitalităţi de mult uitate, care să nu fi existat nicidecum în afara propriei ei manifestări. Iată-mă pe mine, un scaun trezit din el însuşi, povestindu-se. Dar ce ar putea fi mai puţin ciudat decât propria mea reverie? De ce să fie ciudată naşterea mea în acest Continuă să citești
Motto: N-am cer. Ce e mai departe de mine
sunt eu, negrul şi înlăuntrul.
Cerul meu este de carne neagră.
Cer îngropat.
(Nichita Stănescu – Lupta inimii cu sîngele)
Am să vă povestesc despre căderea unui sfînt şi despre înălţarea unui animal.
Eram tentat iniţial să vorbesc în termeni ştiinţifici despre aceste personaje – sfîntul şi animalul – avînd în vedere contextul în care i-am cunoscut, şi mai ales pentru că modificările produse în mine în urma Continuă să citești
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
Luni, a patra zi… Ninsoarea se oprise, un ger cumplit crăpase peste oamenii înfofoliți, grăbiți să ajungă la locurile inutile ale începutului de săptămână. Pierdută în mulțimea înghețată, Dana s-a urcat în tramvaiul acoperit și el de zăpadă, toată dimineața urmând să facă, împreună cu Stere, emisiunea de o oră comandată de Continuă să citești
ÎN OSPEȚIE
Am fost mâniet rău! Da’ mâniet, nu așa! Am 87 de ani, da’ până acuma nu mi s-o întâmplat așa ceva. Îs luat cu baba mea de… de nu mai știu câți ani (numa’ popa Neculai, care ne-o cununat, mai știe de când îs luat, păcat numa’ că el îi la cimitir în deal de hăt ani), da’ să am așa nacaz în casa mea, n-am pățit. Era după Paști. Țin minte că mă Continuă să citești
PRIMUL ACTOR: S-a hotărât până la urmă cine va recita oda către Artemis? Eu unul socotesc că Eliatreu n-are destulă experienţă.
AL DOILEA: Îl auzi, Eurial? Vrea să tragă iar spuza pe turta lui. (Înghite un gălbenuş, apoi, adresându-se primului actor.) Vrei şi tu un gălbenuş, nesuferitule?
EURIAL: Ca să nu vă mai ciorovăiţi, oda o va declama Naubolid. Continuă să citești
…și o scrisoare pierdută într-un anume fel! De câțiva ani auzisem de montarea în discuție, printre fanii Teatrului Bulandra unii lăudând-o iar alții mai puțin. Curios de felul meu, iată-mã în sală – sala teatrului B. de la Podul Izvor, din București. Începutul piesei este, categoric, deconcertant. Din măcar două motive. Primul, pentru că reprezentația a început Continuă să citești
Pe 18 aprilie, într-o după-amiază de sâmbătă înnorată, la Clubul Studenţilor, a avut loc reprezentarea piesei „Femeia – ţintă şi cei zece amanţi” de Matei Vişniec, actorii fiind elevi de liceu, exceptând pe Daria Lupu, clasa a VIII-a şi Alberta Moşneguţu – Lorelai, ce are un statut social mai special. Actul cultural Continuă să citești
Epoca prolifică a creaţiei lui Saramago este exemplificată de maniera inedită a scriitorului de-a sugera importanţa fiecărui discurs. Indubitabil, forţa sa inventivă este nemărginită. Conduita sa stilistică este magistrală. Contextul narativ este epatant. Saramago construieşte şi demitizează prin Continuă să citești
Grigore Grigore este un poet care folosește… nepermis de mult și cu multă ardoare instrumentele îmbogățitoare ale poeziei cu care a fost, spre binele său dotat și dăruit de bunele ursitori. Este un poet în același timp… imprudent și risipitor cu talentul său permanent inspirat. Imprudența se vede, se face simțită în felul cum scrie și Continuă să citești
Și au fost „sărbători fericite”… Paștele e sărbătoarea mea preferată, probabil din momentul în care granițele dintre copilărie și maturitate au început să se împletească.
Nuanțele de verde începeau să se amestece în copacii din jurul blocului, zilele începeau să fie mai lungi și soarele să le încălzească. Continuă să citești