Se poate constata destul de ușor că cele mai cunoscute nume de artiști vizuali, dar și din alte domenii artistice, până aproape de secolul XX, aparțineau unor bărbați.
De ce? Oare femeile nu lucrau, nu se exprimau prin aceste mijloace sau rezultatele nu erau de calitate? Oare considerau activitatea lor doar ca fiind un mod de petrecere a timpului liber? Oare nu aveau curaj să își dezvăluie adevăratele abilități sau nu erau luate în seamă? Continuă să citești
„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă Continuă să citești
NAPOLEON NICOLAE ANTONESCU
Orașul Moreni, a fost şi este unul dintre reperele importante ale istoriei petrolului românesc. Sonda de foraj sau de extracţie a petrolului a fost simbolul localităţii pentru mai bine de un secol. În timp, oraşul s-a dezvoltat, a devenit un important centru al industriei extractive a petrolului, al industriei constructoare de maşini şi, ca o consecinţă, în conformitate cu prevederile legiilor din ţara noastă, localitatea Moreni a fost ridicată la rangul de municipiu, pe 19 iunie 2003. Continuă să citești
ZECE SFATURI PENTRU BERARI ȘI BERĂRIȚE
Ţine minte! Berea nu se bea, ci se serveşte şi se consumă, iar responsabil de o servire civilizată eşti tu, berarul (berăriţa), iar clientul este stăpânul tău.
Ion Iliescu se ține atât de bine pentru că vrea să ajungă din nou la anii ’90.
Ion Iliescu n-a făcut niciodată nani. El a făcut doar Nina.
Ion Iliescu e singurul bărbat din țară care și-a satisfăcut alegătoarele cu limba de lemn. Continuă să citești
Am de gând să vă prezint episoade, în imagini, ale parcării unde, de bine, de rău, îmi parchez mașina. Nu știu cum să vă spun, dar m-am îndrăgostit nebunește de parcarea aceasta, de aceea îi și spun „a mea”. Pare o ibovnică; este o impietate, știu, căci din punct de vedere administrativ teritorial, nu are cum să fie vreodată „a mea”. Asta pentru că este spațiu public, aparține de drept Primăriei Continuă să citești
Acum 30 de ani, filmul „Trădare” apărea pe marile ecrane. Regizorul David Jones adaptase piesa cu același nume a lui lui Harold Pinter. Cu ajutorul lui Pinter toată lumea, critici şi audienţe deopotrivă, păreau fericite. Isteţimea lui Pinter a fost în prezentarea poveștii de trădare în cronologie inversă. Începe cu o scenă într-un pub londonez, unde Jerry (Jeremy Irons) și Emma (Patricia Hodge) au o Continuă să citești
Cu toate evenimentele ce au loc În Ucraina, mulți se pot gândi că e o posibilă reîntoarcere a comunismului și a cortinei de fier. Mai ales că acum aproximativ un an se vorbea de noua uniune economică de est, condusă de Rusia în principal. Un fel de Uniune Europeană doar că pentru țări care sunt/au fost comuniste. Acum știu că poate mă repet însă continui să aud români, chiar și din cei veniți aici care plâng vremurile de dinainte de “89. Am pe cineva care vă poate relata despre acele vremuri. Continuă să citești
Când eram mic visam că pe la 20 de ani o să dețin destul de multe lucruri și o să pășesc plin de grație prin lumea asta. Aveam senzația că o să ajung să trăiesc viața aceea din filmele de pe la TV, alea în care lumea discută și se amuză frumos pe la petreceri selecte și pleacă destul de des în vacanțe. Continuă să citești
Etajul doi. Deschid geamul. De ce? Nu știu. Sub mine cântă un pian și nu-mi dau seama dacă armonia i se potrivește lui Martie. Să nu vă mire! Fiecare lună își are propria armonie. Ianuarie, are o armonie bizară și rece, o combinație de Mahler și Ravel. Februarie e diferită. Armonia e oarecum pe moarte, dar cu un zâmbet comun clovnilor. Martie are adieri de Vivaldi, iar copacii aproape înfloriți îmi aduc aminte de ariile rossiniene. Continuă să citești