Uneori cele mai grele întrebări sunt cele pe care ar trebui să ți le pui cel mai des… Ea, când era copil, se mira de multe dintre lucrurile petrecute în jur și le găsea un sens. Dar era sensul ei. Cerceta lumea, devenise grațioasă, dar temătoare, era iubită de familie și de prieteni, se raporta în toate la sora ei mai mare și la mama. Dorea să aibă mereu pe cineva care să o încurajeze și să o îndemne să meargă mai departe. Continuă să citești
Clara și Andrei intră încărcați de pachete și pungi.
Clara: Puteam să luăm și noi un taxi.
Andrei: Ți-am mai spus: fără taxi. Mișcarea face bine.
Clara: Da? Atunci mișcă și pune-le în frigider. Clar, Clara?
Andrei: Care frigider?
Clara: Care mișcare? Continuă să citești
În principal, muzica lor este vocală, acompaniată de elemente de percuție nu foarte dezvoltate și de fluiere construite ad-hoc din plante pe care ei le cunosc foarte bine, liane, frunze… Atunci când muzica nu este interpretată în mișcare, ea devine repetitivă, obsesivă, acompaniind trecerea în transă, într-o nouă dimensiune care nu aparține lumii vizibile, lumii materiale. Această muzică nu trebuie să tulbure armonia pădurii, ea este ca o ploaie tropicală, ca o terapie a sufletului. Corpurile devin și ele instrumente prin loviri Continuă să citești
Există în sufletele noastre o înclinaţie către fericire. Ne dorim fericirea, vrem să ajungem la ea, potrivit ideii pe care o avem fiecare despre fericire. Unii consideră că fericirea este un scop, alţii consideră că este împlinirea dorinţelor, sau alţii că ea este o stare de linişte şi împăcare. Unii consideră că fericirea este strâns legată de ideea de a face binele. Alţii cred că situaţiile cu care ne întâlnim în lume sunt deseori contrare cu fericirea pe care ne-o dorim. Sau alţii consideră că fericirea este o trăire independentă de lumea în care trăim. Sensul ei e Continuă să citești
Nu am citit încă Pas cu pas, cartea publicată la sfârșitul anului trecut de candidatul Klaus Iohannis, deci nu știu cât de reușită este.
Nu exclud întâmplarea fericită – șef de stat și scriitor foarte bun – dar asemenea norocoasă aliniere a planetelor este foarte rară. Continuă să citești
Mihail Drumeş, Invitaţie la vals, Bucureşti, Editura Art, 2010, 292 de pagini
Cazul Drumeş e, din multe puncte de vedere, unul unic în literatura noastră. Scriitorul a reuşit să vândă enorm, având un fabulos succes la marele public. Critica, însă, l-a ignorat mai mereu. Recitind romanul, e greu de explicat de unde anume vine succesul lui. Povestea respiră un romantism desuet, e plină de coincidenţe deranjante, de reflexii puerile, de trimiteri culturale inadecvate. Ultimele pagini sunt aproape incitibile. O banală poveste de dragoste se termină cu sinuciderea celor doi îndrăgostiţi, în urma unei deplorabile comedii a erorilor. Personajele au consistenţa unor eroi de foileton ieftin. Nota mea: 3 Continuă să citești
Xxx Foarte bun! Victoria Nuland a remarcat că s-au făcut progrese şi la nivel politic: „Înainte, când veneam pe aici nu scăpam neciupită de cur de către fostul preşedinte”… (B.C.)
Xxx CU IQ-UL PREA MARE – Derapaj incredibil la tabloidul Cancan! Un cimpanzeu şomer din Băneasa a fost respins la un interviu după ce s-a aflat că are un IQ-ul mult peste media redactorilor Cancan. Continuă să citești
Argument
1. Ionuț CRISTACHE – Răduci și jocul de-a copilăria
Editorial bilunar
2. Pompiliu ALEXANDRU – Riez jusqu’à la mort !
Evenimentele ediției
EDIȚIA 56 – 2015…
Am aflat, de curând, că prietenul meu din copilărie nu mai este… Unul dintre băieții lui, care muncește în Spania, m-a rugat să refac istoria poveștii de mai jos. A auzit despre ea, dar n-o mai găsește în arhivă. Dragă Romică, în memoria tatălui tău…
RĂDUCI și jocul de-a copilăria Continuă să citești
Voilà les conséquences de la discrimination positive ! Voilà les conséquences de la révolte des français et des européens en général contre leurs propres racines ! Qu’on le veuille ou non, l’Europe est construite sur les valeurs chrétiennes, et même les athées reconnaissent cette chose. La construction génétique est chrétienne, à partir des orthodoxes, catholiques, jusqu’aux protestants de toute sorte. Qu’on vive à Bucarest, à Paris ou à Helsinki, nous partageons un même fil Continuă să citești