Alături de Frontul Plugarilor, PSD reprezenta partidul cu care PCR încerca să se legitimeze, în anii de după război, în încercarea sa de a schimba ordinea social şi politică din România.
În iulie 1947existau în judeţ un număr de 8591 de membri cotizanţi, cei mai mulţi din Târgovişte, urmată nu de celelalte oraşe, aşa cum ne-am imagina, ci de comunele Tătărani şi Măneşti, comunele de pe Valea Dâmboviţei părând a fi un fief al partidului, în judeţ. Continuă să citești
SEDIUL TRIBUNALULUI JUDEŢEAN DÂMBOVIŢA DUPĂ INCENDIUL DIN 28 NOIEMBRIE 1916
Încă de la data înfiinţării, Judecătoria Dâmboviţa a funcţionat în clădirea care în prezent adăposteşte Muzeul de Istorie al judeţului Dâmboviţa. Clădirea este situată pe strada Calea Domnească, imediat lângă Complexul Curtea Domnească. Prin Regulamentul Organic se stabilea că asigurarea unei locaţii necesare funcţionării judecătoriei, precum şi întreţinerea acesteia, intrau în atribuţiile conducerii judeţului. Continuă să citești
Intru într-un domeniu extrem de delicat legat de relația dintre politică și etică. Dar mă voi rezuma la o abordare mai restrânsă, cea dintre politică și morală. Adică voi coborî din sfera teoretică pură în cea a cazului particular, a agentului. Nu voi aborda frontal problema acestei relații dintre politică – sistem – și etică – teorie generală – ci voi deplasa discuția spre agenții acestora: politicianul și morala. Imaginea politicianului – fie el român sau oricare altul, european să zicem – este aceea care se colorează în nuanțe care trimit la etichete de genul: mizerie, corupt, imoral, hidos, fără caracter, alunecos, ipocrit etc. Este, într-un cuvânt, înconjurat de o aură estetică a urâtului. Iar din punct de vedere moral este înconjurat de o aură a răului. I se mai spune și răul necesar. Sau răul cel mai mic. Continuă să citești
NOSTALGIE – Cred că presa, prin deasă folosire, a depreciat cuvîntul „nostalgic” și nostalgia în general. Nostalgia este o stare frumoasă a sufletului nostru, chiar dacă are o anumită încărcătură de tristețe. Nostalgicii vechiului regim, cei invocați de presă, sînt de fapt regretomanii, dacă permiteți acest cuvînt inventat, cei care regretă vechiul regim. Însă nostalgii sînt cei care regretă doar tinerețea lor, cînd lumina tinereții învăluie multicolor răul, cînd orice rău este convertit în bine, cînd prospețimea sentimentelor, a iubirii alungă banalitatea vieții. Asta regretăm nostalgic – pierderea euforiei tinereții. Nostalgicii pomeniți de presă sînt cei care confundă acest regret cu părerea de rău maniacală după regimul trecut. Și proștii. În concluzie, sînt un nostalgic; nu regret din regimul trecut decît „eugeniile” și ciocolățelele cu rom. Continuă să citești
ÎNTREBĂRI DE OCTOMBRIE – Va prinde oare România ultimul tren? Sau alegerile din decembrie vor însemna pentru viețile noastre și pentru România alți 4 ani pierduți? Au propus oare partidele politice pe liste oameni cu viziune și bine intenționați? Care ar trebui sa fie obiectivele politicii noastre externe în perspectiva activării art. 50 din Tratatul de la Lisabona, de către Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord? Continuă să citești
De ceva timp, în România avem nemeritatul privilegiu să fim martorii unui trend în rândul intelectualilor români şi nu numai. Principalul scop al acestor intelectuali progresişti şi atât de open minded şi îmbibaţi de gândire vestică liberală este să ne releve “adevărul”, să “demistifice”, să demonteze miturile despre România. Unul din aceşti mari intelectuali este domnul Lucian Boia. Lucian Boia a făcut din demistificarea României şi a valorilor româneşti o vocaţie. Carte după carte demontează mituri precum “Epoca de aur”, dreptul românilor şi pretențiile teritoriale în ce priveşte Transilvania, sau intelectuali pe care noi neştiind îi considerăm mari români. Continuă să citești
1.Şi mă cutremur, cum oameni fără coloană vertebrală, vor să acceadă la funcţii, cum oameni fără nici un fel de pregătire vor să ocupe funcţii de reprezentare pentru oameni fără nici un fel de pretenţii şi pregătire…
2.Nu gândesc la evadare, mă gândesc la implicare într-un proiect al Titului tradiţional, patriarhal, fără „venetici”, fără „alogeni „, fără oameni fără nici un Dumnezeu, care să ne dicteze, care să ne impună regulile lor imunde în spaţiul restrâns al oraşului, sau al gării Titului unde au scoborât regi şi regine şi scriitori de renume….Mă cutremur când văd degradarea morală a oraşului meu… Continuă să citești
Am lipit afişe peste tot, în toate zonele aglomerate, acolo unde s-ar presupune că, fugari prin viaţa sau doar existenţa lor, unii dintre ei şi-ar întoarce o secundă privirea de la drumul drept ca un fir întins… ar fi de-ajuns pentru ca, măcar unora dintre aceştia ( chiar dacă puţini), le-aş trezi vreo fărâmă de gând… Continuă să citești
Cioloș, tehnocratul căruia, cică, nu-i stă bine cu drumul
În vara asta, nu căldura excesivă, nu imaginea edulcorată și festivistă a unei țări pîrjolită la soare, aflată parcă permanent în vacanță, au fost în stare să toropească pana unui jurnalist, să-i slăbească interesul și motivația, direct proporțional cu creșterea senzației de lehamite și-a sentimentului zădărniciei oricărui demers, tot mai agresiv și persistent. Nimic din toate acestea nu i-au înmuiat și lenevit pana mai mult decît concluzia că trăim într-o țară bolnavă încăpută pe mîna unor forțe oculte sustrase, insidios, pas cu pas, regulilor democratice, în plus, ambiționate să scrie și să programeze viața peste capul, mintea și voința suflării noastre de alegători. Continuă să citești
Alți oameni de ieri și alți oameni de azi… Continuăm să îi descoperim, continuăm să îi aducem în fața cititorilor noștri, cu recunoștință și prețuire… Și sperăm să-i regăsim și în viitoarea ediție a Enciclopediei orașului nostru…
VASILE LOGHIN , fondatorul laboratorului de teledetecţie spaţială de la Universitatea Valahia Continuă să citești
